absenteism parlamentar - practică a opoziției care constă în neparticiparea la lucrările parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica votarea unor legi.[necesită citare]
absolutism (sau monarhie absolută) - formă de guvernare în care monarhul dispune integral de puterea supremă în stat, deținând simultan puterea executivă, legislativă și judecătorească (vezi și despotism).
abținere - nepronunțare, neexprimare a părerii sau a votului; neparticipare la o activitate; prin extensie: vot care exprimă nepronunțarea, neexprimarea părerii în problema supusă dezbaterii; vezi și vot de protest.
abuz de putere - utilizarea autorității într-un mod care excede limita legii sau a standardelor morale și etice, pentru a controla sau a exploata pe alții.[necesită citare]
Academia Diplomatică Internațională - organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea.
acces la documente administrative (libertate de ~, drept de ~) - dreptul acordat oricărui cetățean, într-o societate democratică, în numele transparenței necesare admininstrației, la a putea consulta orice document public sau administrativ, nesupus normelor secretului.[necesită citare]
acord de plăți – document care consemnează înțelegerea între două state cu privire la modalitățile de plată a obligațiilor reciproce (v. și cliring).[necesită citare]
Acquis comunitar - document care include directivele, regulamentele și deciziile adoptate pe baza unor tratate, care împreună alcătuiesc legislația principală a Uniunii și Comunității Europene; este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legislația și obiectivele adoptate de Uniunea Europeană.
act constituțional - act normativ prin care se reglementează anumite raporturi sociale fundamentale.
act terorist – infracțiune care constă în săvârșirea, din motive politice, a unor acte împotriva vieții, integrității corporale a oamenilor de stat, a persoanelor care desfășoară o activitate politică.
activ - colectiv de membri ai unui partid, ai unei organizații etc, constituit pe lîngă un organ de conducere și care, având pregătire corespunzătoare, îl sprijină în mod sistematic în anumite activități.[necesită citare]
acțiune directă - manifestarea unui grup care are ca scop să dezvăluie o problemă existentă, evidențând o alternativă, sau să demonstreze o posibilă soluție la o problemă socială.
aderare - acțiunea de a deveni adeptul al unui partid, al unei mișcări, ideologii etc, cunoscându-le și împărtășindu-le principiile.[necesită citare]
adhocrație - termen care desemnează instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică, a necesității introducerii unor noi structuri la diverse niveluri de conducere. [necesită citare]
ad-interim – care e provizoriu, care ține locul titularului.[necesită citare]
administrație - ansamblul de servicii și agenți însărcinați cu gestiunea afacerilor publice.[necesită citare]
administrație militară – conducere, de către autorități militare, a unui teritoriu ocupat în urma unui război.[necesită citare]
adoptarea legilor – dezbaterea și votarea de către organele legislative a proiectelor de lege.[necesită citare]
ad-referendum - (despre acte, tratate internaționale) care nu angajează un stat în privința semnării actului, tratatului, fiind semnat numai de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze.[necesită citare]
Adunarea Mondială a Păcii – adunare convocată de Consiliul Mondial al Păcii, ale cărei lucrări au avut loc la Helsinki între 22 și 29 iunie 1955.[necesită citare]
adunare cetățenească - grup format din cetățeni, ales sau selectat aleatoriu, care se reunește pentru a discuta, analiza și oferi recomandări sau soluții cu privire la problemele publice, politici sau inițiative legislative; alte denumiri: consiliu cetățenesc, comitet de cetățeni.[necesită citare]
adunare constituantă – organ reprezentativ, însărcinat cu votarea sau modificarea unei constituții.[necesită citare]
adunare generală - întrunire cu participare generală a membrilor unui partid, ai unei instituții cu scopul controlării, a dirijării activității organelor de conducere. [necesită citare]
adunare legislativă – organ legislativ suprem care are atribuția de a se pronunța, prin vot, asupra proiectelor de lege.[necesită citare]
adunare națională - întrunire a reprezentanților unei naționalități majoritare dintr-o provincie istorică aflată sub dominație străină.[necesită citare]
advocacy - proces organizat și sistematic de influențare a deciziilor - de exemplu, politicile publice în diverse domenii - care afectează direct viața oamenilor. [necesită citare]
afaceri externe - activitate mai ales cu caracter diplomatic, privind raporturile unui stat cu celelalte state sau cu organismele internaționale.[necesită citare]
afaceri interne - activitate desfășurată în instituții specializate privind problemele interne ale unui stat.[necesită citare]
- stabilire a unor raporturi de subordonare între mai multe societăți;
- (despre organizații, instituții etc.) alăturare unei alte organizații, instituții etc. de același fel, stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.
agent de influență - persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc.[necesită citare]
agent diplomatic – persoană trimisă de un stat într-un alt stat, pentru a-l reprezenta în mod oficial (de exemplu: ambasador, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri).[necesită citare]
agent provocator - persoană care se infiltrează într-un partid sau într-o grupare politică pentru a organiza acțiuni compromițătoare la adresa acestora.[necesită citare]
agentură - grupare din interiorul unui stat, al unui partid, aflată în slujba unui stat străin, a unor grupuri financiare sau politice străine.[necesită citare]
aide-memoire - notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți în cursul unor convorbiri, care rezumă problema discutată.[necesită citare]
ajutor (umanitar) - totalitatea mijloacelor materiale (alimente, medicamente, haine, bani etc.) oferite gratuit unor populații sau grupuri de persoane aflate în dificultate ca urmare a unor calamități, războaie etc.[necesită citare]
Al Doilea Război Rece - termen folosit pentru a descrie o stare continuă (din 2014 până în prezent) de tensiuni politice, conflicte economice, cibernetice și militare între blocurile de putere geopolitice opuse, unul condus de Rusia și China, iar celălalt condus de Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO.
alegător – persoană care are dreptul să voteze la alegerile pentru organele reprezentative.[necesită citare]
alegeri – desemnare prin vot a persoanelor care urmează să facă parte din organele reprezentative.
alegeri locale - proces democratic prin care cetățenii dintr-o unitate administrativ-teritorială, cum ar fi un oraș, comună, județ sau regiune, își aleg reprezentanții în organele administrative locale: primarul, consiliul local și, în unele cazuri, președintele consiliului regiunii respective.
alternat - drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.[necesită citare]
alternativă - formulă și program paralele cu cele ale guvernului și ale majorității care îl susține, propuse de un partid sau de o grupare care se află în opoziție.[necesită citare]
- reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt al unui stat pe lîngă alt stat, șef al unei ambasade;
- persoană trimisă cu o misiune specială pe lîngă un stat sau un for internațional sau care transmite un mesaj umanitar sau de pace.
amenințare demografică - termen utilizat în politica contemporană cu referire la creșterea demografică din cadrul unui grup etnic minoritar într-o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării (sinonim: bombă demografică).
- concepție politică ce susține desființarea oricărei puteri de constrângere a statului, a societății asupra omului;
- mișcare ideologică apărută în secolul al XIX-lea care susținea, în numele libertății individuale, suprimarea autorității guvernamentale, administrative sau religioase, doar cooperarea voluntară fiind admisă.
anarho-comunism (sau anarhism comunist) - teorie anarhistă care pledează pentru abolirea statului, a proprietății private și a capitalismului în favoarea proprietății comune a mijloacelor de producție, a democrației directe și a asocierii voluntare, cu o producție și consum bazat pe principiul: de la fiecare conform abilităților sale, pentru toți conform nevoilor lor.
anarho-primitivism - aripă a anarhismului care respinge civilizația industrială, aceasta fiind considerată cauza diferitelor forme de înstrăinare care răpesc omului libertatea.
angajament social(d) - tip de acțiune socială(d) care constă în implicarea activă și participarea unei persoane, a unei organizații sau a unei comunități în acțiuni și inițiative care au impact în domeniul social, cu aspectele: contribuție pozitivă, conștientizare socială, participare activă, responsabilitate socială, colaborare și parteneriate(d).[necesită citare]
animal politic - concept în filozofia politică a lui Aristotel (zoon politikon) care descrie natura omului ca fiind atât socială, cât și politică, subliniind faptul că oamenii își ating potențialul maxim doar în cadrul unei comunități organizate, cum este polis-ul.
antagonism - contradicție, rivalitate între două clase sociale, cun interese fundamentale opuse.[necesită citare]
anticonstituțional - care este împotriva prevederilor constituției, care nu respectă constituția; care preferă o altă formă de guvernare decât cea constituțională.[necesită citare]
Antifa - mișcare politică anti-fascistă, care cuprinde o gamă diversă de grupuri autonome de extremă stângă care înțeleg să-și atingă obiectivele lor prin intermediul unor acțiuni atât non violente cât și violente, mai degrabă decât prin reforme politice.
antimilitarism - concepție și mișcare internațională de masă îndreptată împotriva militarismului și a războaielor și care consideră că militarismnul este profund antietic; vezi și pacifism.
antinațional - (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) care este îndreptat împotriva propriei națiuni, contrar intereselor sau aspirațiilor unei națiuni.[necesită citare]
antiparlamentarism - concepție potrivnică parlamentarismului, ostilă sistemului parlamentar.[necesită citare]
antipartinic - (care este îndreptat) împotriva ideologieipartidului din care face parte sau împotriva aplicării acestei ideologii.[necesită citare]
antipatriotic - (despre acțiuni, manifestări, creații etc. ale oamenilor) care este îndreptat împotriva propriei patrii, care este ostil intereselor acesteia; care este lipsit de patriotism.[necesită citare]
antirepublican - (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) care este împotriva republicanismului și a republicanilor; persoană, partid etc. care luptă împotriva ideilor republicane, împotriva republicii, ca sistem de guvernare, și a republicanilor.[necesită citare]
antisegregaționist - (despre oameni sau despre manifestări, creații ale lor) care este împotriva segregației rasiale; persoană, organizație etc. care militează împotriva discriminării rasiale.[necesită citare]
antism - situația celui care se opune restricțiilor, abuzurilor, totalitarismului etc.; acțiune de protest împotriva cuiva sau a ceva[necesită citare].
- care este contrar ordinii sociale; care nu respectă regulile de conviețuire în societate, care constituie un pericol pentru societate; de exemplu: manifestări antisociale;
- care afectează o parte a membrilor unei societăți sau societatea în întregul ei; de exemplu: măsuri antisociale.
antistatal - (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) care este îndreptat împotriva intereselor statului.[necesită citare]
- totalitate a serviciilor, a personalului care asigură bunul mers al unei instituții sau a unui domeniu de activitate;
- totalitate a elementelor necesare desfășurării solemne a unui eveniment, desfășurarea solemnă a acestuia.
aparat de stat - totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe.[necesită citare]
apartenență politică - asocierea sau afilierea unei persoane, unui grup sau unei organizații cu o anumită ideologie politică, partid politic, mișcare sau orientare politică și care astfel reflectă valorile, convingerile și principiile pe care persoana sau grupul le susține în sfera politică.[necesită citare]
ape teritoriale - porțiunea de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat și care face parte din teritoriul acestuia (sinonim: mare teritorială).
apel - chemare, în scris sau oral, adresată unei persoane, unei colectivități sau maselor largi.[necesită citare]
aplaudac - (termen peiorativ) persoană care aplaudă și este obedientă față cei ce dețin puterea.[necesită citare]
apolitic - care nu se ocupă cu politica; care este în afara politicii, a confruntărilor politice; care acceptă, care susține sau care practică apolitismul.[necesită citare]
arondare - împărțire în zone locale pentru o mai bună administrație; repartizare la un anumit centru de distribuire a unor produse, a unor mărfuri, la o școală, la un centru de vot etc.[necesită citare]
asistență mutuală - colaborare internațională politică, economică și militară între state, pentru realizarea unor obiective de interes comun sau pentru apărarea comună împotriva unui (eventual) atac armat. [necesită citare]
asistență socială - acțiunea statului de ajutorare a cetățenilor defavorizați.[necesită citare]
asociație - grupare a mai multor persoane pentru realizarea unui scop, cu sau fără caracter lucrativ.[necesită citare]
- agresiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.;
- acțiune, campanie violentă și susținută (prin manifestații, greve etc.) împotriva unei situații, a unei ideologii, a unei concepții etc. sau împotriva unor persoane, grupări etc.
- cel mai mic în rang dintre membrii personalului diplomatic al unei reprezentanțe diplomatice;
- consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate.
atașați speciali - atașați care au rolul de consilieri ai conducătorului reprezentanței diplomatice, în probleme care țin de specialitatea acestora; astfel există: atașați militari, financiari, de presă etc.[necesită citare]
- (în sens figurat) încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei idei, a unei doctrine, a unei stări de fapt, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc.
autarhie - politică a unui stat care susține crearea și menținerea unei economii naționale închise (bazată pe resursele naționale), izolate de circuitul economic mondial (de exemplu: evitarea importurilor).
autoadministrație - autoadministrare; ansamblu al organelor executive ale unei diviziuni teritoriale sau ale unei instituții care se autoadministrează.
autonomie - dreptul unei regiuni, unei minorități, în cadrul unui stat, de a se administra singură, cu excepția celor de competența organelor centrale ale statului (vezi și: autodeterminare, secesiune).
autonomie locală - autonomie pe care statul o recunoaște unităților teritoriale mai mici (comune, județe etc.) și care cuprinde și dreptul de a adopta o orientare politică și administrativă independentă de cea a statului și a organelor sale centrale.[necesită citare]
- puterea sau influența deținută de o persoană sau de o instituție, prin intermediul unui sistem juridic, al unui guvern sau al altor forme de organizare socială, de a lua decizii și de a impune reguli și ordine.
autoritatea publică - organ de stat sau al unității administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public.[necesită citare]
autorități - putere politică (și administrativă) într-un stat; totalitatea persoanelor care aparțin acestei puteri.[necesită citare]
autorități locale - instituții ale statului care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului.[necesită citare]
avantaj reciproc - principiu de bază al relațiilor internaționale contemporane, decurgând din egalitatea suverană a statelor, potrivit căruia raporturile dintre ele trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor naționale și internaționale, pe dezvoltarea lor de sine stătătoare, în condițiile progresului tuturor statelor.[necesită citare]
azil politic - acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine, persecutate în țara sa din motive politice.
- situație în care, la alegeri, nici unul dintre candidați nu întrunește majoritatea voturilor și este necesară repetarea alegerii.
- repetare a alegerilor cu candidații plasați pe primele două locuri atunci când nici unul nu a obținut numărul necesar de voturi la primul scrutin.
Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare) - bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență financiară și tehnică statelor defavorizate (abreviere: BIRD).
baron local - termen utilizat de mass-media pentru persoane aflate într-o funcție publică importantă la nivel local și care folosesc puterea de care se bucură pentru a obține diverse avantaje.
bază electorală - ansamblul de alegători care susțin în mod constant un anumit partid politic sau candidat; este formată din grupuri de oameni care, datorită intereselor, valorilor, ideologiilor sau apartenenței la un anumit grup social, economic, etnic, religios sau geografic, votează de regulă într-un mod previzibil pentru acel partid sau candidat.[necesită citare]
"băieți deștepți" - termen utilizat de presă pentru a desemna oameni de afaceri care realizează beneficii uriașe într-un mod necinstit, în majoritatea cazurilor prin contracte cu statul.
bernsteinism - curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filozofiei și economiei politice ale marxismului; altă denumire: revizionism.
bicameral, sistem ~ - sistem politic în care organul legislativ al statului este compus din două adunări reprezentative (vezi și: unicameral, sistem ~).
big government - denumire peiorativă pentru politica unui guvern care mărește taxele (pentru a putea susține cheltuieli uriașe și ineficiente) și exercită puternice ingerințe în viața privată.
big tent - strategie prin care un partid politic își extinde sau își deschide platforma și adună o gamă largă de ideologii, perspective și grupuri de interese în cadrul partidului, cu scopul de a atrage un număr cât mai mare de susținători și voturi.
birocratism - metodă de conducere sau de muncă, caracterizată printr-o exagerată pondere acordată muncii de cancelarie, prin grija excesivă pentru latura formală, prin tergiversări și atitudine arogantă față de clasele sociale inferioare.[necesită citare]
- organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ;
- grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă;
- reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.
black bloc - formă de protest în care participanții poartă elemente de acoperire a feței (măști, eșarfe, ochelari etc.) pentru a-și ascunde identitatea.
boicot - metodă de luptă politică și economică, constând în sistarea relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat, asupra cărora se exercită astfel presiuni sau represalii.
bolșevism - doctrinăpolitică apărută în Rusia, ca opoziție la menșevism, la începutul secolului al XX-lea în urma activității lui Lenin și care conținea practici revoluționare și concepte ideologice radicale și paradoxale ca dictatura proletariatului.
boom - dezvoltarea bruscă și artificială a producției economice prin creșterea cheltuielilor militare și militarizarea economiei.[necesită citare]
bosism (sau bossism) - organizare electorală răspândită în SUA, unde alegătorii se grupează în jurul liderilor, pe care îi susțin cu fidelitate.[necesită citare]
briefing - reuniune de scurtă durată de informare și de lucru într-un minister, într-o instituție etc. în care se prezintă obiectivele și metodele de acțiune (într-o anumită misiune).[necesită citare]
broker de putere(d) - persoană influentă care nu deține în mod direct o funcție publică sau oficială, dar care joacă un rol esențial în modelarea și determinarea deciziilor politice prin relațiile și rețelele sale de influență.[necesită citare]
bugetare participativă - proces democratic prin care cetățenii sunt implicați în deciziile legate de alocarea resurselor bugetare ale unei comunități, oraș sau regiuni și care astfel permite comunităților să propună, să dezvolte și să voteze proiecte de dezvoltare locală, precum și să decidă cum să fie cheltuite o parte din fondurile publice.
buget guvernamental(d) - document oficial prin care guvernul planifică și autorizează cheltuielile publice și colectarea de venituri pe o anumită perioadă (de obicei un an); reflectă prioritățile politice și strategice ale guvernului, fiind un instrument prin care se implementează politicile publice, sociale, economice sau de securitate.
buletin de vot - imprimat care cuprinde numele candidaților la o alegere și prin care alegătorul își exprimă votul.[necesită citare]
bune oficii – mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, constând în demersuri diplomatice întreprinse de un al treilea stat.[necesită citare]
bune practici - termen care se referă la abordările, metodele sau strategiile care sunt recunoscute ca fiind cele mai eficiente și eficace pentru a gestiona și a guverna un stat sau o societate și care sunt dezvoltate și promovate de către experți, organizații sau lideri politici care au o înțelegere profundă și o vastă experiență în domeniul politic.[necesită citare]
bursă - instituție specifică economiei de piață care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea de acțiuni și unde se negociază valoarea mărfurilor și a unor valute.
buzzword - cuvânt sau o expresie la modă care este utilizată frecvent pentru a simplifica și a comunica idei complexe, pentru a capta atenția publicului și pentru a influența percepțiile și opiniile acestuia; este folosit pentru a rezona emoțional cu electoratul, pentru a semnala poziționarea ideologică sau pentru a promova anumite politici și agende.
cale diplomatică - procedură de care uzează statele pentru tratarea problemelor de interes reciproc, utilizînd raporturile pe care o misiune diplomatică permanentă a unui stat le menține cu ministerul de externe din statul în care este acreditat.
camarilă - persoane din anturajul unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal.
cameral - (despre sistemul legislativ al unor state) a cărui organizare se bazează pe una (sistem unicameral) sau pe două camere legiuitoare (sistem bicameral).
campanie - acțiune înfăptuită după un anumit plan în vederea realizării unei sarcini politice, sociale etc. într-o anumită perioadă de timp.
campanie electorală - efort organizat și planificat pentru a promova un candidat politic sau un partid politic și pentru a-i mobiliza pe cetățeni să voteze pentru aceștia într-un proces electoral.
canal diplomatic - legătura și comunicarea între două sau mai multe state prin intermediul ministerelor de externe și misiunilor diplomatice, în forme și metode specifice activității diplomatice.
- calitate a unui demnitar de a ține evidența diferitelor decorații și de a propune acordarea acestora.
cancelar al ordinelor - (în unele state) demnitar care are atribuții privind evidența și acordarea decorațiilor ori păstrarea sigiliului unui corp sau al unui ordin.
candidat în scris - candidat al cărui nume nu apare pe buletinul de vot oficial, dar care poate fi votat prin înscrierea manuală a numelui său de către alegători, având șansa de a câștiga dacă obține suficiente voturi valide în acest mod.
capitalism - sistem social-economic și politico-ideologic bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, a capitalului, pe rolul pieței libere în determinarea raporturilor de schimb și pe libertatea de acțiune.
capitalism mov - abordare critică a integrării principiilor feministe în cadrul sistemului capitalist și al economiei de piață și care explorează modul în care valorile feministe sau ideile despre egalitatea de gen pot influența sau modifica sistemul economic predominant.
capitalism roz - modul în care unele guverne sau partide pot adopta și promova anumite aspecte ale mișcării LGBTQ sau ale diversității sexuale în scopuri propagandistice, fără a aborda problemele profunde legate de inegalitatea socială sau de drepturile minorităților sexuale; vezi și capitalism mov, capitalism verde.
capitalizare - strategie utilizată pentru a transforma momentele de instabilitate sau nemulțumire în oportunități de consolidare a puterii sau de obținere de capital politic; vezi și politizare.[necesită citare]
capital politic - termen care descrie resursele simbolice, de încredere și de sprijin popular pe care un lider, un partid sau o instituție le acumulează și le poate folosi pentru a-și promova agenda politică sau pentru a-și consolida poziția în fața adversarilor.[necesită citare]
carte albă (sau galbenă, albastră) - publicație oficială a unui guvern, care conține documente referitoare la politica internă sau externă a acestuia sau la activitatea altor guverne.
carte neagră - publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică.
- coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc, în vederea campaniilor electorale;
- uniune monopolistă în cadrul căreia firmele participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare a produselor și își stabilesc piețele de desfacere, în vederea limitării dau eliminării concurenței.
cartism - mișcare politică a muncitorilor englezi din secolul al XIX-lea.
cauză - problemă socială, economică, politică sau culturală, asupra căreia o anumită grupare sau organizație se concentrează și încearcă să producă un efect pozitiv prin intermediul acțiunilor politice și sociale.
celulă de partid - (în structura organizatorică a unor partide comuniste sau muncitorești) unitate de bază a partidului comunist sau muncitoresc.
cens - (în unele țări) partea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător.
CENTO - (prescurtare pentru Central Treaty Organization) bloc militar creat în 1955 între Iran, Irak, Pakistan, Turcia și Regatul Unit și dizolvat în 1979.
centralism - sistem de organizare administrativă, economică sau politică în care organele locale se supun directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
centralism birocratic - sistem de organizare administrativă, bazat pe conducerea de la centru, excluzînd inițiativa organelor locale.
centralism democratic - model de organizare și luare a deciziilor în cadrul unei societăți socialiste prin care deciziile majore și directivele politice sunt formulate și implementate central, dar procesul de luare a deciziilor este conceput să fie participativ și să implice contribuții de la toate nivelurile societății.
centralizare administrativă - sistem administrativ caracterizat prin centralism birocratic și prin care administrația locală este condusă efectiv de puterea locală.
centralizare a puterii - procesul prin care autoritatea și controlul decizional sunt concentrate în mâinile unei singure entități, fie ea un individ, un grup restrâns de persoane sau o instituție centrală, în detrimentul distribuției acesteia către entități regionale sau locale.
centralizare politică - formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și un singur sistem de instanțe judecătorești, iar puterile locale se subordonează puterii centrale.
cenzitar, sistem de vot ~ - sistem electoral în care dreptul de vot îl au numai cetățenii care îndeplinesc anumite condiții, în primul rând în funcție de avere.
- persoană însărcinată să asigure păstrarea secretului de stat;
- (în regimurile politice totalitare) persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică să controleze publicațiile date la tipar (cărți, reviste, ziare etc); persoană oficială, specializată, care se ocupă cu cenzura.
cerc muncitoresc - denumire generică pentru organizațiile politice muncitorești, cu orientare de stânga, apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea.
certificat de alegător - (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot.
cetățean - locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
checks and balances - unul dintre principiile ce stau la baza democrației americane, conform căruia, asemenea principiului separației puterilor în stat, puterile statale trebuie să aibă aproximativ aceeași pondere, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv.
circumscripție electorală - unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor.
civilizație - ansamblul valorilor materiale și spirituale create de o comunitate umană.
clasa muncitoare - grup social format din indivizi care își câștigă existența prin activități care necesită calificare redusă, în special muncă fizică (sinonim: proletariat).
clasă mijlocie - categorie socială formată din mici întreprinzători, comercianți, meșteșugari, funcționari, aflați, ca nivel de trai, între muncitori și aristocrați.
clasă socială - grup mare de oameni care au caracteristici sociale, economice sau sociologice comune (vezi și luptă de clasă).
clauza națiunii celei mai favorizate - prevedere inclusă în acordurile internaționale, mai ales în cele cu caracter economic, prin care părțile contractante se angajează să-și acorde reciproc facilități pe care le-au acordat sau le vor acorda în viitor unui stat terț.
clericalism - curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.
clientelism - complex de relații între persoane unite din interes sau care încearcă să obțină favoritisme; politică bazată pe astfel de relații.
coaliție - asocierea temporară a unor state, partide sau organizații care militează pentru un scop comun.
coaliție guvernamentală - alianță între partide sau grupări care stabilesc o platformă politică în vederea formării executivului; altă denumire: guvern de coaliție.
coaliție politică - alianță temporară între două sau mai multe partide politice sau grupuri cu scopul de a forma o majoritate și de a guverna împreună; poate fi formată atât înainte, cât și după alegeri, în funcție de necesități.
coaliție semafor - termen folosit în politică pentru a descrie o alianță guvernamentală formată de trei partide politice, ale căror culori sunt asociate cu cele ale unui semafor: roșu, galben și verde. Culorile adesea sunt asociate cu cele ale partidelor social-democrate (roșu), liberale (galben) și ecologiste (verde).[necesită citare]
coerciție - ansamblul măsurilor la care se apelează pentru a determina o persoană să îndeplinească anumite obligații.
coexistență pașnică - doctrină politică potrivită căreia statele lumii nu trebuie să apeleze la forță pentru rezolvarea litigiilor dintre ele și să dezvolte relații reciproce pașnice.
- termen care desemnează oamenii sau grupurile care sprijină în secret sau acționează împotriva propriului lor stat sau guvern, în favoarea unei alte țări, organizații sau ideologii.
colonialism - politică de cucerire, de ocupare a unor teritorii și de dominare a acestora prin mijloace economice, politice și militare.
coloured - termen utilizat în perioada apartheidului în Africa de Sud, referitor la acele persoane care nu se încadrau în categoriile „alb” sau „negru”, având origini multietnice.
- colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale;
- organism sau structură a unei organizații internaționale.
comisie parlamentară - organism intern de lucru al Parlamentului; exemple: comisie de anchetă, comisie de mediere.
comisie permanentă - comisie care funcționează cu aceiași membri atunci când este convocată.
comitet - organism de conducere colectivă în cadrul anumitor organizații.
compromis - acordul intervenit între două state care convin să transmită spre rezolvare, unei instanțe arbitrale sau judiciare internaționale, un litigiu pendinte între ele.
- sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb;
- mișcare, ideologie care promovează acest sistem.
comunism egalitar - teorie cu caracter utopic, care, pornind de la ideea egalității naturale a oamenilor, preconiza desființarea proprietății private și împărțirea în mod egal a bunurilor între membrii comunității.
confederație - uniune de state care își păstrează independența, având anumite organe comune, de obicei un congres sau o dietă, la care statele membre își trimit reprezentanții.
conflict de interese - situație care apare atunci când un oficial public, un politician sau un angajat guvernamental are interese personale care ar putea influența sau părea că influențează exercitarea imparțială și obiectivă a îndatoririlor sale oficiale.
conservatorism de stânga - ideologie politică ce combină elemente de conservatorism (păstrarea tradițiilor și valorilor culturale, respectul pentru comunitate și ordine socială etc.) cu valori și principii de stânga (egalitatea și justiția socială, protecția socială și statul bunăstării etc.).
conservatorism social - ideologie de dreapta care pune accentul pe structurile tradiționale de putere în detrimentul pluralismului social și caută să se opună schimbării.
consilier - grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad.
consiliu muncitoresc - în socialism, organism de autoguvernare care gestiona diferite aspecte ale vieții publice, inclusiv producția industrială, agricultura și administrarea locală.
conspirație - vezi complot.
constituție - legea fundamentală a unui stat, învestită cu o forță juridică superioară celorlalte legi.
constituționalism - regim de guvernare bazat pe existența unei constituții.
continuitate (a guvernului, în guvernare) - principiu de stabilire a unor proceduri clare de urmat pentru ca un guvern să-și poată desfășura activitățile sale esențiale de conducere în orice fel de cazuri catastrofice (așa cum ar putea fi un război nuclear).
control social - ansamblu de instituții, reguli, acțiuni cu scopul impunerii respectării unor modele de comportament acceptate de societate.
controlul minții - metode psihologice utilizate mai ales de regim totalitare pentru a-și impune dominația asupra unor indivizi (sinonim: spălare a creierului).
corectitudine politică - concept conform căruia oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați.
corp constituit - colectivitate de persoane organizată, de obicei pe baza unei legi.
- formă de organizare socială sau economică în care entitățile, numite "corporații," joacă un rol semnificativ în gestionarea afacerilor publice sau economice.
- doctrină social-politică și economică ce pune accent pe organizarea și colaborarea strânsă între diferitele grupuri sociale și economice, în special între guvern, sindicate și corporații.
corpus - culegere sau colecție de legi, texte, inscripții (vezi și codice, crestomație).
coruperea alegătorilor - formă de corupție politică, prin care anumite persoane sau grupuri încearcă să influențeze deciziile de vot ale alegătorilor prin oferirea de stimulente materiale, bani, cadouri sau alte avantaje.
corupție endemică - formă de corupție care, spre deosebire de corupția ocazională sau sporadică, este profund înrădăcinată și sistematică într-o societate sau într-o instituție.
cosmopolitism - concepție care susține indiferența față de locul natal și admirația față de locuri străine.
criptofascism - termen peiorativ utilizat cu scopul de a denota indivizi sau organizații care adoptă și susțin perspective fasciste, dar își ascund agenda deoarece doctrina rămâne inacceptabilă din punct de vedere social.
criză (politică) - situație gravă din viața socială, caracterizată prin diminuarea autorității puterii de stat, declin rapid al economiei, scăderea nivelului de trai al populației, instabilitate politică și socială.
criză de guvern - interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea altuia.
criză de regim - epocă în care un regim politic devenit instabil este pe punctul de a fi răsturnat (pe cale revoluționară sau prin lovitură de stat) și înlocuit cu altul.
decanul corpului diplomatic - agentul diplomatic cu gradul cel mai înalt, care se găsește în fruntea corpului diplomatic al unui stat.
Declarația de la Snagov - document semnat de către liderii partidelor parlamentare din România, care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană.
decomunizare - înlăturarea efectelor nefaste ale comunismului.
decret - act oficial emis de organele superioare de stat, conținând o decizie prin care se reglementează situații generale sau individuale concrete.
de facto - expresie care caracterizează recunoașterea incompletă a unui stat de către alt stat, dar fără a stabili relații diplomatice (vezi și de iure).
defectare:
- actul prin care un individ — de obicei un oficial guvernamental, diplomat, spion sau militar — părăsește în mod voluntar țara sa și cere azil într-o altă țară, deseori adversară sau rivală, renunțând astfel la loialitatea față de statul său de origine;
- actul unui politician sau membru al unui partid politic de a părăsi acel partid, de obicei pentru a se alătura unui alt partid sau grup politic; printre motive se pot enumera: diferențe ideologice, oportunism, dispute interne.
defensism - atitudine a reacțiunii din Primul Război Mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.
de iure - expresie care caracterizează recunoașterea deplină a unui stat de către alt stat, urmată de stabilirea relațiilor diplomatice.
democrație funcțională - sistem democratic care funcționează în mod eficient și sănătos, îndeplinindu-și rolurile de bază fără a fi afectat de disfuncționalități majore și conținând aspectele: instituții puternice și independente, stat de drept, transparență și responsabilitate, participare cetățenească activă, respect pentru drepturile minorităților.
democrație participativă - model politic în care cetățenii au un rol activ și continuu în luarea deciziilor care îi afectează direct, dincolo de simplul act de vot, implicându-se în mod constant în procesele decizionale prin diferite forme de participare, cum ar fi consultările publice, adunările cetățenești, dezbaterile publice, inițiativele legislative și referendumul; sinonim: democrație semidirectă.
democrație reprezentativă - regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice.
dependență - subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale.
deschidere, cuvânt (sau discurs) de ~ - conferință inaugurală a unei reuniuni politice.
despăgubiri de război - sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate.
deturnare de fonduri - formă de corupție se referă la actul de a folosi în mod abuziv sau ilegal bani sau resurse care sunt destinate pentru un anumit scop public sau proiect pentru scopuri personale, private sau nelegitime.
deviză - formulă care exprimă concis ideea călăuzitoare a unei persoane, grup, organizații.
dezarmare - ansamblul de măsuri în scopul lichidării sau limitării armamentului și a forțelor militare ale statelor.
dezbatere publică - proces prin care cetățenii, organizațiile și alte părți interesate își pot exprima opiniile, preocupările și sugestiile și astfel pot participa la luarea deciziilor publice prin discuții deschise și transparente.
- strategie retorică și ideologică prin care o persoană, un grup social sau o comunitate este privată simbolic de trăsăturile umane, fiind descrisă în termeni care o plasează sub nivelul umanității(d);
- portretizarea adversarilor politici ca fiind periculoși, inferiori, iraționali sau chiar ca „dușmani ai umanității”, pentru a justifica acțiuni împotriva lor și pentru a reduce empatia sau sprijinul public față de aceștia.
diar(c)hie - formă de guvernare în care două persoane conduc împreună, având puteri și autoritate egale.
- activitate, îndeplinită de organele statului și de reprezentanții și agenții săi peste graniță, care asigură realizarea sarcinilor politicii externe a statului;
- arta de a conduce și de a practica negocierile între state.
direcție - subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective.
- politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime;
- orice diferență sau preferință bazată pe rasă, religie, sex, opinie politicã, origine socială, care are ca efect alterarea egalității de șanse sau tratament a unei persoane în ceea ce privește locul de muncă sau profesia.
disidență - manifestare a unei persoane care este în dezacord cu puterea poitică sau are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte.
dispute teritoriale - conflicte între două sau mai multe state sau entități politice, care revendică același teritoriu sau care au neînțelegeri privind granițele existente și care pot conduce la conflicte diplomatice, economice sau chiar militare.
distorsionarea adevărului - difuzarea de informații false sau prin prezentarea selectivă a unor fapte într-un mod care susține o anumită poziție politică; este utilizată în special în campaniile electorale, unde candidații sau grupurile de interese încearcă să câștige sprijinul alegătorilor; vezi și propagandă.
diviziune digitală - discrepanța dintre populația (persoanele, instituțiile etc) care are (au) acces la tehnologia informațională digitală și beneficiază de avantajele acesteia, și, pe de altă parte, persoanele care nu au acces la această facilitate.
doctrină - totalitatea principiilor, tezelor unui sistem politic.
Doctrina Sinatra - numele dat în timpul lui Mihail Gorbaciov doctrinei politice sovietice, descriind noua abordare a politicii externe, prin care URSS permitea țărilor membre ale Pactului de la Varșovia să-și determine propria cale în domeniul politicii interne.
DPKO - departament al Națiunilor Unite, care este însărcinat cu planificarea, pregătirea, gestionarea și conducerea operațiunilor de menținere a păcii ale ONU.
dreapta creștină - doctrină care combină valorile religioase creștine cu conservatorismul, având drept obiectiv influențarea politicilor publice și a legislației pentru a reflecta principiile morale și religioase creștine.
drept de azil - drept al unei persoane persecutate pentru convingerile sale politice sau religioase în țara sa de origine, de a se stabili pe teritoriul altei țări.
drept de veto - dreptul pe care îl deține șeful statului sau o altă persoană de a se opune adoptării unei propuneri sau hotărâri.
drept electoral pasiv - dreptul de a fi ales în diverse organe legislative.
drept de legație - dreptul unui stat de a trimite și de a primi agenți diplomatici; vezi și legație.
dreptul la educație - aspect fundamental al drepturilor omului și al dezvoltării sociale și economice; se referă la accesul universal și egal la o educație de calitate, fără discriminare și fără constrângeri financiare sau sociale.
dreptul la sănătate - drept uman fundamental care implică responsabilități semnificative pentru guvernele naționale și instituțiile internaționale în asigurarea accesului universal la servicii de sănătate adecvate și la condițiile necesare pentru o stare de sănătate optimă.
drepturi exclusiv politice - drepturi care sunt legate strict de participarea la viața politică și administrativă a unui stat, cum ar fi: dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a participa la referendumuri, dreptul de a se asocia în partide politice, dreptul de a participa la adunări și proteste politice.
dualism - teorie conform căreia dreptul internațional și dreptul intern sunt două sisteme juridice separate și distincte, iar normele dreptului internațional nu sunt direct aplicabile în dreptul intern al statelor, ci trebuie transpuse sau integrate în legislația internă prin acte legislative sau alte proceduri interne; vezi și monism.
echitate socială - concept care se referă la distribuirea justă a resurselor, oportunităților și drepturilor într-o societate, astfel încât toți indivizii să aibă acces la beneficiile societății în mod egal sau în funcție de nevoile și capacitățile lor individuale.
economie naturală - tip de economie în care produsul activității umane este destinat în totalitate consumului producătorului.
economie de piață - formă modernă a economiei, bazată de proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care producția este guvernată de legea cererii și ofertei.
economie dirijată - economie în care piața și mecanismele ei au fost înlocuite de planificarea tuturor activităților de către stat.
educație politică - procesul de informare, formare și sensibilizare a cetățenilor cu privire la sistemele politice, instituțiile de guvernare, valorile democratice, drepturile și responsabilitățile civice, cu scopul de a promova implicarea activă și responsabilă în viața publică și în procesul decizional.
efect de undă secundară - propagarea în mod neașteptat a efectelor unei decizii politice în alte domenii și cu consecințe negative, greu de controlat.
- utilizarea tacticilor sau a politicii pentru a intimida sau a descuraja adversarii politici sau criticii de a-și exprima opiniile sau de a acționa împotriva unei guvernări sau a unei puteri existente;
- impactul unei acțiuni sau politici asupra indivizilor sau grupurilor care îi determină să se abțină de la exercitarea drepturilor lor fundamentale din teama consecințelor negative.
egalitarism - concepție social-politică utopică, care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
eligibilitate - condițiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a putea candida pentru o funcție politică sau pentru a participa la procesul electoral.
embargó:
- interzicerea de către un stat a schimburilor comerciale cu un alt stat;
etnocrație - structură politică în care aparatul de stat este controlat de către grupul etnic dominant cu scopul de a-și apăra interesele, puterea și resursele.
etnopluralism - concept din terminologia Nouvelle Droite prin care se denotă că „toate popoarele” au dreptul la autodeterminare și „dreptul la identitate”; altă denumire: etnodiferențialism.
etnostat alb - formă statală, propusă de grupări politice aparținând supremației albe, în care dreptul la cetățenie și dreptul de ședere este acordat strict persoanelor albe, iar accesul persoanelor de culoare este interzis.
executiv (organ ~) - organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor.
exod al intelectualilor (sau exod al creierelor) - termen care se referă la emigrarea masivă a unor grupuri de intelectuali sau de persoane bine pregătite profesional dintr-o anumită țară, altă denumire: brain-drain.
extrema stângă - denumirea dată mișcărilor politice radicale, care au caracter de stânga (punând accentul, așadar, pe egalitarism și idealurile de dreptate socială) și care folosesc mijloace violente (atentate, revoluții etc.) în vederea atingerii scopurilor lor politice.
facțiune - grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune și care se manifestă violent (vezi și fracțiune).
falangă - (În concepția lui Fourier) celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole.
Fereastra Overtoniană - gama de politici acceptabile din punct de vedere politic pentru masele populației la un moment dat.
filibuster(d) - formă de obstrucționism folosită în parlamente, în special în Senatul SUA, pentru a împiedica sau întârzia adoptarea unei legi sau a unei hotărâri și care se realizează prin prelungirea dezbaterilor, prin discursuri foarte lungi sau prin alte metode procedurale, cu scopul de a bloca sau amâna votul final.
fonduri publice - resursele financiare deținute și gestionate de autoritățile guvernamentale la diferite niveluri (local, regional, național) și care sunt utilizate pentru a finanța activități și servicii publice și care provin din impozitele și taxele plătite de cetățeni și de companii, dar pot include și alte surse de venit, cum ar fi taxele de utilizare a serviciilor publice, donațiile sau granturile externe.
formație social-economică - categorie ce desemnează o treaptă istorică determinată a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații.
- (într-un partid politic) grupare organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită, elaborând o altă poziție;
fragmentare - divizarea spectrului politic într-un număr mare de partide, grupuri sau facțiuni care împart electoratul și locurile în parlament sau alte organe de guvernare, ceea ce conduce la dificultăți în formarea unei majorități stabile și clare, afectând eficiența guvernării și procesul decizional.
fraudă electorală - manipularea rezultatelor alegerilor prin diverse mijloace, cum ar fi cumpărarea de voturi, intimidarea alegătorilor, falsificarea buletinelor de vot sau manipularea listelor electorale.
funcționar public - persoană angajată într-o poziție administrativă sau executivă în cadrul unui guvern sau al unei instituții publice și responsabilă de implementarea politicilor, administrarea serviciilor publice și asigurarea funcționării eficiente și corecte a instituțiilor statului.
fuziune - operațiune juridică prin care două sau mai multe partide se grupează într-unul singur.
gentlemen's agreement(d) - acord informal între două sau mai multe părți (acorduri diplomatice, coaliții guvernamentale), bazat exclusiv pe încredere reciprocă, onoare și respectarea cuvântului dat, fără a fi consfințit în scris sau prin forță juridică.[necesită citare]
gerrymandering - practică politică prin care limitele electorale ale unui anumit district sunt manipulate în mod intenționat pentru a favoriza un anumit partid politic și acesta prin rearanjarea granițelor electorale pentru a obține un avantaj electoral injust sau pentru a diminua puterea de vot a unui anumit grup de alegători.
ghost skin - termen utilizat de către membrii comunităților supremaciste pentru a denota un membru care nu își susține în mod public ideologia cu scopul de a se integra în societate și a promova idei rasiste.
globalizare - fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.
greenwashing - practica unor organizații, guverne sau politicieni de a prezenta acțiunile sau politicile lor ca fiind mai ecologiste decât sunt în realitate, pentru a câștiga sprijinul publicului sau pentru a obține încrederea și voturile oamenilor prin asocierea cu cauzele sau valorile ecologiste.
grevă - încetarea activității în semn de protest pentru a determina patronatul să dea curs anumitor revendicări.
grevă a foamei - formă de protest care constă în refuzul hranei, de către o persoană sau un grup de persoane.
grup de interese - organizație sau un colectiv de indivizi care se unesc pentru a promova o anumită cauză, idee sau interes comun și care își propun să influențeze deciziile politice, legislația și politicile publice în favoarea intereselor pe care le reprezintă.
grup de presiune (sau grup de interese) - persoane care își propun să promoveze sau să apere o anumită cauză sau interes comun sau să influențeze în parlament, în guvern, adoptarea unei hotărâri (exemplu: lobbyul evreiesc); poate fi format din oameni care au aceleași opinii, valorile sau interese economice, sociale sau politice; sinonim: (grup de) lobby.
guvern federal(d) - structura centrală de conducere dintr-un sistem politic federal, în care puterea este împărțită între nivelul național (federal) și unități politice regionale (cum ar fi state, provincii sau landuri) și care, spre deosebire de un sistem unitar, acordă autonomie semnificativă guvernelor locale(d), fiecare având propriile competențe bine definite prin constituție.
guvern în exil - entitate politică formată din membri ai unui guvern anterior al unei țări sau regiuni care au fost forțați să părăsească teritoriul lor din cauza unor circumstanțe precum ocupația străină, războiul civil sau lovitura de stat.
guvern majoritar(d) - guvern format de un partid politic sau de o coaliție care deține peste 50% din mandatele parlamentare, având astfel o majoritate absolută necesară pentru a adopta legi și a implementa politici fără a depinde de sprijinul altor forțe politice.
guvern minoritar(d) - tip de guvern format atunci când partidul sau coaliția aflată la putere nu deține majoritatea absolută a locurilor în parlament sau într-un alt organ legislativ și astfel trebuie să colaboreze cu alte partide pentru a asigura sprijinul necesar adoptării legilor și menținerii stabilității politice(d).
guvern provizoriu - guvern numit pentru o perioadă scurtă de timp, de tranziție.
guvernanță - ansamblul de principii, procese și mecanisme prin care este exercitată și coordonată puterea și resursele într-o societate, asigurând transparență, responsabilitate, participare civică și eficiență în luarea deciziilor și implementarea politicilor.
guvernare - procesul prin care autoritățile exercită puterea și iau decizii pentru a conduce și administra o comunitate, o regiune sau un stat și care implică un set de activități și mecanisme prin care sunt stabilite, implementate și monitorizate politici și legi în scopul gestionării treburilor publice și asigurării ordinii și bunăstării sociale și anume: procesul decizional, instituții și structuri de putere, responsabilitate și transparență, participare și reprezentare, respectarea statului de drept.
guvernare deschisă - termen care se referă la transparența, participarea publică și responsabilitatea guvernelor față de cetățeni, cu scopul de a facilita un acces mai larg la informațiile publice, de a încuraja participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor și de a promova un climat de încredere între autorități și societate.
guvernare electronică - aplicație a tehnologiei informației pentru oferirea de servicii administrative, schimbul de informație, tranzacțiile comunicaționale, integrarea diferitelor sisteme și servicii autonome între guvern, cetățean și mediul de afaceri.
guvernare participativă - proces prin care cetățenii și grupurile interesate sunt implicați în procesul decizional și în implementarea politicilor publice, deci autoritățile publice și cetățenii colaborează în vederea dezvoltării și implementării politicilor și programelor care afectează comunitatea.
guvernator - persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent.
identitate națională - sentimentul colectiv de apartenență al unui grup de oameni la o națiune, bazat pe factori comuni, cum ar fi istoria, cultura, limba, religia, tradițiile și valorile; definește modul în care oamenii se percep ca membri ai unei națiuni distincte și cum se raportează la alte grupuri sau națiuni.
Identity Evropa - organizație americană neonazistă și supremacistă, înființată în martie 2016 și relansată în martie 2019 sub denumirea American Identity Movement.
ideologie politică - totalitatea ideilor, concepțiilor care reflectă interesele și aspirațiile unui partid, unei pături sociale.
Illuminati - denumire care se referă la mai multe grupuri și mișcări, reale sau fictive, despre care se susține că vor să instaureze Noua Ordine Mondială.
imunitate - ansamblul de drepturi și privilegii de care se bucură anumite categorii de persoane.
imunitate diplomatică - totalitate drepturilor de care se bucură reprezentanții și misiunile diplomatice, familiile acestora și personalul administrativ în țara în care au fost acreditați.
imunitate parlamentară - starea juridică a membrilor parlamentului, care nu pot fi arestați sau trimiți în judecată fără încuviințarea instituției din care fac parte.
inamic - statul beligerant adversar și tot ceea ce aparține acestuia.
inamic al poporului (sau de clasă) - denumire utilizată în comunism pentru opozanții politici; altă denumire: dușman al poporului.
inamovibilitate - situația juridică a unor anumite categorii profesionale (cum ar fi magistrații) ai căror membri nu pot fi destituiți sau mutați în mod arbitrar (cum ar fi în situația schimbării partidelor adflate la putere).
incident de frontieră - vezi: conflict de frontieră.
incident diplomatic - eveniment sau o acțiune care provoacă tensiuni sau conflicte între două sau mai multe state, afectând relațiile lor diplomatice; aceste incidente pot varia de la neînțelegeri minore la dispute grave, care pot amenința cooperarea politică, economică sau militară dintre țări; altă denumire: incident internațional.
Indicele de Dezvoltare Durabilă al Societății - nivelul global de dezvoltare durabilă a 151 de țări, utilizat pentru monitorizarea progresului acestora în parcursul lor către o dezvoltare durabilă, pentru stabilirea priorităților în acest domeniu, în scopuri educative, pentru cercetări și dezvoltări ulterioare.
informații publice - date și documente deținute de instituții și autorități publice, care sunt accesibile cetățenilor conform legii și pot fi consultate, utilizate și diseminate, cu scopul asigurării transparenței, responsabilității și implicării cetățenilor în guvernare.
Inițiativa celor Trei Mări - platformă politică a țărilor membre UE din Europa Centrală și de Est, al cărei scop este stimularea cooperării în regiune, accelerarea proceselor de modernizare a infrastructurii și consolidarea independenței energetice.
instabilitate (politică) - situație în care guvernul, instituțiile politice sau sistemul politic al unui stat sunt instabile, imprevizibile sau vulnerabile la schimbări bruște și adesea necontrolate; poate conduce la dificultăți în guvernare, conflicte interne, crize economice și sociale, și, în cazuri extreme, la violență sau chiar la răsturnarea guvernului.
instituție centrală - organizație sau entitate principală care deține autoritatea supremă într-un stat și responsabilitatea pentru luarea deciziilor și gestionarea unei anumite funcții sau a unui domeniu specific; exemple: guvernul național, banca centrală, agențiile naționale.
instrument de ratificare - document special prin care se ratifică un tratat internațional.
insurecție - formă de luptă deschisă împotriva unui regim, cu participarea maselor populare.
integritate - termen care se referă la comportamentuletic al persoanelor implicate în politică, funcționarilor publici și a altor actori politici; implică respectarea principiilor de onestitate, corectitudine, transparență și responsabilitate în exercitarea funcțiilor publice și în interacțiunea cu cetățenii și alte părți interesate.
integritate teritorială - menținerea granițelor unui stat, fără modificări impuse de alte state.
interes public - binele comun sau beneficiul general al societății și al cetățenilor, principiu care ghidează deciziile și acțiunile autorităților și instituțiilor publice, având ca scop satisfacerea nevoilor și drepturilor fundamentale ale comunității, protejarea bunăstării sociale, promovarea justiției și menținerea siguranței și ordinii publice.
îndoctrinare - acțiunea de convingere a cuiva privind adevărul unei doctrine; inițierea într-o doctrină.
înghețare a relațiilor diplomatice - suspendarea temporară a interacțiunilor oficiale între două state, fără a întrerupe complet legăturile diplomatice, ca urmare a unor tensiuni politice, conflicte sau neînțelegeri grave, contactele și cooperarea dintre țări fiind reduse la minimum.
însărcinat cu afaceri - agent diplomatic cu rangul cel mai mic.
însărcinat cu afaceri ad-interim - dimplomatul cu rangul cel mai mare dintr-o reprezentanță diplomatică care înlocuiește șeful reprezentanței în absența acestuia.
joc de imagine - metode utilizate de politicieni pentru a-și îmbunătăți imaginea publică în ochii alegătorilor sau în mass-media și care poate implica manipularea sau prezentarea selectivă a informațiilor pentru a crea o imagine favorabilă sau pentru a ascunde aspecte negative.
jumătate de adevăr - prezentarea selectivă a informațiilor sau la utilizarea unei părți adevărate a unei probleme pentru a sprijini sau a susține un anumit argument sau poziție politică, ignorând sau distorsionând alte aspecte relevante pentru a crea o percepție sau înțelegere incorectă sau incompletă a situației.
jurământ - formulă solemnă prin care președintele țării sau un ministru, la începerea mandatului, se angajează să-și facă datoria față de popor, de țară.
lagăr socialist - totalitatea statelor totalitare, satelite ale Moscovei.
laicizare - separarea de biserică a unei instituții.
laissez-faire - doctrină politică din Franța secolului al XVII-lea, care susține liberul schimb și libera concurență și neintervenția statului în economie (vezi și neoliberalism).
lassalleanism - curent oportunist din Germania secolului al XIX-lea, care susținea posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism prin activitate parlamentară pașnică și cu sprijinului statului burghez.
legație - reprezentanță diplomatică inferioară în rang unei ambasade (vezi și drept de legație).
legitimism - teorie care susține drept principiu fundamental al orânduirii de stat dreptul sfânt și inalienabil al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
liberalizare - practica de a da legi, a crea sisteme sau a avea opinii mai puțin severe, de obicei în sensul eliminării anumitor reglementări sau restricții guvernamentale.
listă electorală - document oficial care conține numele și alte informații relevante despre cetățenii care au dreptul de a vota la alegerile locale, naționale sau europene; este esențială pentru organizarea corectă a alegerilor, deoarece asigură că doar persoanele eligibile pot participa la vot.
listă electorală permanentă - listă electorală care include toți cetățenii care au drept de vot și care sunt înscriși în registrele oficiale ale autorităților; este actualizată periodic pentru a reflecta schimbările demografice, cum ar fi mutările, decesurile sau noile înscrieri în registrul electoral.
lovitură de stat - tip de revoluție care constă într-o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari, folosind forța; altă denumire: puci.
lustrație - perioadă în care unui fost demnitar comunist cu funcții importante în stat sau în aparatul represiv i se interzice accesul la unele funcții în stat.
machiavelism - politică ce utilizează orice mijloc pentru a-și realiza scopurile.
majoritate - numărul necesar de voturi sau de mandate pentru a adopta o decizie sau pentru a deține controlul în cadrul unui organ legislativ, cum ar fi un parlament; vezi și guvern majoritar.
majoritate absolută - obținerea a mai mult de jumătate din totalul voturilor sau mandatelor disponibile într-un organ de decizie, cum ar fi un parlament și în care un partid politic sau o coaliție trebuie să dețină cel puțin 50% + 1 din totalul voturilor sau locurilor.
majoritate calificată - majoritate care presupune un procent mai mare decât 50%, de obicei stabilit la 2/3 sau 3/4, necesar pentru a adopta decizii speciale, cum ar fi modificarea constituției sau luarea unor măsuri excepționale.
majoritatea instabilă - situație în care guvernarea se bazează pe un număr de mandate suficient pentru a forma o majoritate, dar această majoritate este fragilă și vulnerabilă la schimbări, dezacorduri sau retrageri de sprijin din partea unor parteneri politici, ceea ce poate duce la dificultăți în adoptarea legilor și la o guvernare ineficientă sau chiar la crize politice.
majoritate parlamentară - ansamblul partidelor și grupărilor politice care dețin mai mult de jumătate din locurile din parlament.
majoritatea simplă (sau relativă) - situația în care un partid, un candidat sau o propunere obține mai multe voturi sau mandate decât orice alt partid, candidat sau opțiune concurentă, dar nu neapărat mai mult de jumătate din totalul voturilor sau mandatelor disponibile.
majoritate stabilă - configurație parlamentară în care un partid sau o coaliție de partide deține un număr suficient de mandate pentru a guverna eficient, fără riscul constant de a pierde sprijinul în timpul voturilor importante, cum ar fi cele pentru adoptarea legilor, bugetului sau moțiunilor de cenzură și care asigură continuitatea guvernării și previne blocajele politice.
management politic - domeniu care se ocupă de planificarea, organizarea, coordonarea și implementarea strategiilor politice și electorale; include o gamă largă de activități menite să influențeze opinia publică, să gestioneze campaniile electorale și să optimizeze modul în care partidele politice, candidații și alte entități politice își desfășoară activitatea.
mandat - împuternicire dată de alegători persoanei alese de aceștia pentru a le exprima voința într-un anumit organ reprezentativ.
manifestație - afișarea publică a opiniei unui grup activist (economic, politic sau social) printr-o adunare într-un loc public (stradă, piață), adeseori într-un loc sau la o dată asociate simbolic cu tema revendicării sau opiniei.
manipulare - influențarea unei mase de oameni prin presă, fără a se apela la constrângere, utilizată mai ales în scopuri politice.
mașinărie politică - organizație de partid care își asigură sprijinul electoral prin oferirea de favoruri sau posturi și exercită un control strict asupra membrilor săi pentru a obține voturi.
megalomanie - comportamentul și atitudinea unui lider politic, la limita patologicului, caracterizate prin: iluzii de grandoare, cultul personalității, decizii autocratice, nevoie de apreciere, politici grandioase și nerealiste.
membrană - (sens ironic) femeie cu statut de membru al partidului comunist (în anii regimului comunist).
membru activ - membru al unei organizații, societăți, instituții etc. având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații.
minister - organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității și este reprezentat de un ministru.
Minister al Afacerilor Externe (sau Ministerul de Externe) - minister care aplică linia politică a statului respectiv în problemele privitoare la relațiile internaționale.
Minister de Interne - minister în resortul căruia se găsește întreaga administrație de stat din interiorul unei țări.
ministru plenipotențiar - diplomat de rang înalt, care reprezintă țara sa într-o altă țară sau organizație internațională și care are puteri depline de reprezentare și negociere în numele țării.
misiune diplomatică - grupul agenților diplomatici care au rolul să asigure reprezentarea unui stat pe lângă un alt stat; vezi și relații diplomatice.
modelul polder - metodă de luare a deciziilor prin consens, bazată pe versiunea olandeză, din anii 1980 și 1990, a politicii economice și sociale bazate pe consens.
mogul de presă - om de afaceri care controlează o companie din mass-media și poate avea influențe în spațiul politic; altă denumire: magnat media; vezi și oligarh.
monarhie - regim politic unde o singurã persoană conduce pe baza dreptului ereditar.
monism - teorie conform căreia dreptul internațional și dreptul intern sunt considerate ca făcând parte dintr-un singur sistem juridic, iar normele dreptului internațional sunt considerate a fi direct aplicabile în dreptul intern al statelor, fără a fi necesară o procedură de transpunere în legislația internă; vezi și dualism.
multipolaritate - concept care se referă la distribuția puterii, influenței și autorității între mai multe state sau entități majore, în care există cel puțin trei sau mai multe centre de putere relativ echilibrate, care concurează și cooperează în domenii precum politică, economie, securitate și afaceri internaționale.
narodnicism - mișcare social-politică din Rusia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea, și care acorda personalităților, eroilor rolul de creatori ai istoriei.
neovölkisch - denumire generică pentru o diversitate de grupuri etnocentriceradicale care au apărut în țările anglofone în perioada postbelică.
nesupunere civică - acțiune sau mișcare în masă, fără acte de violență, manifestată împotriva deciziilor puterii de stat, care sunt considerate ilegale sau potrivnice interesului comun.
nivel de trai - gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date.
nivel politic - grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme.
nosism - strategie retorică utilizată de un lider politic, prin utilizarea pronumelui noi pentru includere a persoanei care vorbește într-un grup mai larg, sugerând că el și publicul său împărtășesc valori și interese comune, pentru a câștiga sprijinul alegătorilor.
nostalgie comunistă - curent apărut în unele state post-comuniste care susține că în comunism situația economică și nivelul de trai erau mai bune.
notă:
- comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare.
- comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc
notă diplomatică - informare oficială a unui stat într-o anumită problemă (de politică externă) transmisă altui stat prin intermediul misiunii diplomatice.
obstrucție - tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri.
ocupație (militară) - starea în care, în urma unei invazii militare, o putere străină sau o forță militară controlează și administrează teritoriul unei alte țări sau regiuni fără consimțământul acesteia.
- știre sau comunicat ce emană de la o autoritate, fără a avea însă un caracter oficial;
- calificativ dat organelor de presă, agențiilor de știri etc. care exprimă punctul de vedere al unui guvern, fără ca acesta să fie însă oficial; acestea au o strânsă legătură cu autoritățile, redau linia lor politică, însă formal nu depind de ele și, în ultimă instanță, nu le angajează.
oligarh - termen folosit în special pentru persoanele din statele fost-comuniste care s-au îmbogățit rapid (uneori prin metode contestabile) și dețin influență în spațiul politic; vezi și mogul de presă.
oligarhie - formă de guvernare în care puterea politică este deținută de un număr mic de persoane.
oportunism - comportamentul unui politician sau al unui grup politic care își schimbă principiile, pozițiile sau acțiunile în funcție de circumstanțele momentului pentru a obține avantaje personale sau politice, adesea fără a ține cont de consecvența ideologică sau de integritatea morală.
opoziție - partidele politice, grupurile sau indivizii care nu fac parte din guvernul aflat la putere și care, de obicei, critică și monitorizează activitatea acestuia, punându-l sub presiune pentru a fi mai responsabil și mai transparent.
orânduire de stat - organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale.
orânduire socială - treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică.
ordonanță - act emis de Guvern cu autorizația Parlamentului și care dobândește valoare de lege după ce este ratificată de acesta din urmă.
ordonanță de urgență - act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
organ:
- grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane;
- instrument, mijloc de acțiune politică, de comunicare; publicație, ziar.
Organizația Națiunilor Unite - (ONU) cea mai importantă organizație internațională din lume, care are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”.
organizație neguvernamentală - (ONG) entitate non-profit, independentă de guvern sau de alte organizații guvernamentale, alcătuită din voluntari și finanțată prin donații, subvenții sau alte surse de finanțare private, care are scopul de a rezolva o anumită problemă din societate.
orizontalism - principiu de organizare non-ierarhică elaborat inițial în cadrul mișcărilor sociale radicale din Argentina, după criza economică majoră din 2001 și care a fost preluat și de alte mișcări de protest din lume.
Panama Papers - denumirea consacrată unei anchete jurnalistice internaționale având la bază o scurgere masivă de informații confidențiale de la un birou de avocaturăpanameză, care a avut loc în august 2015.
panelenism - doctrină care susține crearea unui stat al tuturor grecilor.
paneuropenism - doctrină care susține unitatea Europei.
- organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor;
- sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ.
Parlamentul European - organ legislativ al Uniunii Europene, ales (o dată la cinci ani) prin vot universal direct al cetățenilor din statele membre, în conformitate cu procedurile electorale proprii fiecăruia.
participare civică - implicarea activă a cetățenilor în procesul democratic și în viața comunității lor, cu scopul de a influența deciziile publice, de a promova schimbări sociale și de a contribui la binele comun.
partid - grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune (cum ar fi cele ale unei categorii sociale) și al cărui scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.
partid etnic - organizație politică ce reprezintă interesele specifice ale unui grup etnic sau național din cadrul unei societăți; își bazează ideologia și platforma pe problemele, cultura, istoria, și identitatea unui anumit grup etnic și urmărește să protejeze și să promoveze drepturile și interesele acelui grup.
partid istoric - denumire pentru fiecare din partidele care s-au succedat la conducerea României până în 1945.
partid-umbrelă - termen folosit pentru a descrie un partid politic care reunește sub aceeași organizație și platformă ideologică o gamă largă de grupuri și perspective politice diverse, cu scopul de a atrage și reprezenta un număr cât mai mare de cetățeni, indiferent de orientările lor specifice.
partizan- persoană care adoptă și susține o idee, o doctrină etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept.
pașilor mărunți, tactica ~ (sau politica ~) - modalitate de a avansa sau de a obține schimbări fără a atrage atenția, pentru a nu provoca opoziție puternică sau rezistență din partea celor afectați; vezi și: tactica salamului.
pinkwashing - propagandă utilizată de anumite entități, inclusiv guverne, companii sau organizații, pentru a-și îmbunătăți imaginea sau reputația prin asocierea cu cauze sau evenimente legate de comunitatea LGBTQ.
platformă - ansamblul ideilor, valorilor, politicilor și pozițiilor pe care un partid politic sau un candidat le adoptă și le promovează în cadrul unei campanii electorale sau în exercitarea funcțiilor guvernamentale; reprezintă agenda pe care un partid sau un candidat își construiește campania și își prezintă viziunea pentru guvernare.
plenipotență - împuternicire în baza căreia o persoană acționează într-o anumită problemă de stat, de exemplu poate semna tratate internaționale, participa la congrese și conferințe internaționale sau poartă negocieri în numele statului de la care emană.
pluralism politic - principiu al democrației care preconizează menținerea mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între indivizi și stat, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației; vezi și pluripartitism.
- știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective;
- suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice.
politică lingvistică - set de acțiuni, strategii și decizii guvernamentale sau instituționale care vizează gestionarea, promovarea sau reglementarea utilizării limbilor într-o societate sau în cadrul unei entități politice și care ia în considerație relația dintre limbă și puterea politică.
politică monetară - ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice.
politică socială - setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a bunăstării.
politici identitare - analiză politică bazată pe ideea că oamenii prioritizează nevoile și interesele specifice identității lor rasiale, religioase, etnice, sexuale, sociale sau culturale asumate și preferă alianțe politice doar cu cei din același grup în locul implicării în relații politice tradiționale.
politizare - procesul prin care un subiect, o problemă, o instituție sau un grup social devine influențat de considerente politice sau este transformat într-o chestiune politică, ceea ce poate implica mobilizarea opiniei publice, implicarea partidelor politice sau a actorilor politici în discuții și decizii legate de acel subiect; vezi și capitalizare.
politologie - disciplină care se ocupă cu analiza formelor de putere exercitate în state și instituții; altă denumire: știință politică.
poliție politică - organ de represiune specific totalitarismului, îndreptat împotriva oponenților puterii.
populism - curent politic care pune accent pe înțelegerea și reprezentarea intereselor și aspirațiilor populației în opoziție cu elitele politice, economice și culturale, având caracteristicile: focalizare pe popor, critică a elitei, stil retoric simplificat, soluții simpliste la probleme complexe, anti-establishment.
populism de stânga - formă de populism care se află în cadrul spectrului politic de stânga; acesta împărtășește elemente de populism general, cum ar fi accentul pe reprezentarea intereselor populației împotriva elitei, dar se distinge prin: angajament social, critica capitalismului, orientare anti-corporatistă, promovarea drepturilor sociale, anti-establishment.
prag electoral - mecanism utilizat în sistemele electorale pentru a stabili un nivel minim de voturi pe care un partid politic sau un candidat independent trebuie să îl obțină pentru a accede în parlament sau în alte organe de reprezentare.
Prima doamnă - titlu neoficial pentru soția unui șef de stat; aceasta poate fi implicată în activități caritabile, evenimente publice și campanii sociale sau politice.
propagandă - formă de comunicare, bazată pe utilizarea unor tehnici de manipulare emoțională, distorsionarea adevărului și prezentarea de informații selectate sau incomplete, cu scopul de a influența opinia publică și de a obține sprijin pentru o anumită cauză, ideologie, partid sau grup politic.
propagandă albă - strategie de comunicare care urmărește să promoveze anumite idei, politici sau interese, prezentând informații verificabile și corecte în mod deschis și transparent, fără a recurge la manipulare sau la difuzarea de informații false.
propagandă neagră - tehnică de manipulare care implică difuzarea deliberată a informațiilor false, denigratoare sau defăimătoare despre un anumit individ, grup, organizație sau cauză în scopul discreditării lor.
protoglobalizare - etapă din istoria globalizării, cuprinsă cu aproximație între anii 1600 și 1800, după perioada globalizării arhaice; altă denumire: globalizarea modernă timpurie.
purtător de cuvânt - persoană care reprezintă un politician, partid politic sau organizație politică și care vorbește în numele lor în fața mass-media sau a publicului, fiind responsabil pentru comunicarea oficială a pozițiilor politice, a declarațiilor și a altor mesaje importante ale celor pe care îi reprezintă.
- aplicarea unor metode categorice, extremiste în rezolvarea unor probleme;
- sistem politic care preconizează reforma completă a instituțiilor.
radicalizare - procesul de adoptare a unor idei din ce în ce mai negative despre un anumit grup de persoane, idei care justifică acțiuni violente îndreptate împotriva acestora.
rasism - teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane, emisă cu scopul de a constitui o justificare pentru dominarea și subjugarea unor popoare.
ratificare - semnarea de către un stat a unui document internațional.
rațiune de stat - principiu conform căruia statul poate lua anumite măsuri în interes general, trecând peste interesul particular, individual.
război de eliberare națională - luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului.
război de gherilă - luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane; formă a războiului popular, împotriva unui regim politic și a armatelor sale oficiale; altă denumire: război de partizani.
război psihologic - stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația.
război rece - stare de încordare, de tensiune în relațiile dintre unele state (în special dintre SUA și URSS după 1950).
război total - luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații.
- împotrivire politică și economică a unei clase sociale aflate în declin față de orice manifestare a progresului social;
- (prin extensie) totalitatea celor care susțin aceasta împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi.
Realpolitik - politica sau diplomația bazată în principal pe considerentele circumstanțelor date, mai degrabă decât pe noțiuni ideologice explicite sau premise morale și etice.
recepție - reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale).
redwashing - termen care se referă la practica unui guvern sau a unei organizații de a folosi simboluri, discursuri sau acțiuni pentru a se prezenta într-o lumină pozitivă în ceea ce privește valorile socialiste, comuniste sau de stânga, fără a reflecta cu adevărat acele valori; vezi și purplewashing, pinkwashing.
regim autoritar - regim politic caracterizat prin restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești, prin diminuarea prerogativelor instituțiilor democratice, în favoarea conducătorului statului.
regim democratic - regim politic care se bazează pe voința poporului, respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.
regim parlamentar - regim politic în care puterea legislativă este preponderentă, guvernul (puterea executivă) având obligația să răspundă în fața acesteia.
regim totalitar - regim politic care suprimă drepturile și libertățile democratice, folosindu-se de constrângere și de propagandă ideologică. Exemple: comunismul, nazismul.
registrul de transparență - platformă comună a Uniunii Europene creată pentru a oferi publicului acces la informații despre entitățile și persoanele care încearcă să influențeze procesul de decizie al instituțiilor europene, cum ar fi Parlamentul European și Comisia Europeană, cu scopul de a asigura transparența activităților de lobby și a relațiilor dintre instituțiile UE și organizațiile externe (de exemplu, companii, ONG-uri, grupuri de interese).
Registrul Memoria Lumii - proiect elaborat în 1992 de UNESCO „pentru conservarea patrimoniului documentar al umanității”.
reglementarea nașterilor (contracepția) - proces încurajat de OMS, după 1985, pentru limitarea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă, greu suportabilă de statele respective.
reglementarea pașnică a problemelor internaționale - principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta ONU, potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței.
relații diplomatice - raporturi oficiale între două state întreținute prin misiunile diplomatice ale acestora.
relații internaționale - domeniu academic, o ramură a științelor politice, care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și interacțiunile lor cu actori non-statali.
remigrație - tip de purificare etnică ce constă în întoarcerea forțată a imigranților de altă origine decât cea europeană, inclusiv a copiilor acestora, în țările de origine, indiferent de cetățenie.
represiune financiară - utilizarea controlului guvernului pentru a restricționa activitățile politice sau sociale prin intermediul sistemului financiar sau economic și aceasta prin blocarea finanțării pentru organizații considerate o amenințare la adresa puterii sau intereselor dominante, impunerea de taxe sau amenzi excesive pentru aceste organizații sau blocarea accesului la resurse financiare pentru grupuri sau persoane care sunt considerate disidente sau opozante.
represiune politică - utilizarea forței sau a intimidării pentru a controla sau elimina opoziția politică, pentru a împiedica protestele sau pentru a menține puterea unei autorități.
reprezentare - procesul prin care cetățenii își delegă puterea și responsabilitatea de a lua decizii politice unor persoane sau grupuri alese sau desemnate pentru a acționa în numele lor, cunoscute sub numele de reprezentanți, iar sistemul în care funcționează se numește democrație reprezentativă.
republică - formă de guvernare în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
responsabilitate - obligația pe care o au oficialii și instituțiile publice de a acționa în conformitate cu legile și regulamentele, de a lua decizii în interesul public și de a răspunde pentru acțiunile și deciziile lor, ceea ce implică faptul că acești oficiali pot fi trași la răspundere și sancționați dacă nu își îndeplinesc corect atribuțiile sau dacă abuzează de puterea conferită.
reședință - sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate sau clădire în care se află acest sediu.
revoltă - formă deschisă, spontană, neorganizată de rezistență, nesupunere a unor grupuri umane împotriva puterii de stat; altă denumire: răscoală.
revoluție - transformare, într-o perioadă scurtă de timp și în profunzime, a caracterului politic, social sau cultural al unei societăți (vezi și reformă).
revoluție industrială - proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției.
revoluție tehnico-științifică - proces care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
rezident, ministru ~ - reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.
rezistență fără lider - strategie aplicată de mișcările de rezistență prin care grupuri mici și independente sau indivizi contestă o instituție consacrată precum o lege, un sistem economic, ordinea socială sau guvernul.
rezoluție - hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective.
rotație guvernamentală - schimbarea și restructurarea componenței guvernului unui stat prin înlocuirea sau redistribuirea membrilor unui cabinet guvernamental și a funcțiilor acestora.
"salvator național" - expresie care se referă la un lider sau o figură politică percepută ca fiind capabilă să salveze o națiune dintr-o situație critică sau dificilă; există și riscuri asociate cu centralizarea puterii și dependența excesivă de o singură persoană.
- aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie;
- sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.
schelet în dulap(d) - expresie care se referă informații compromițătoare sau secrete despre un politician sau un candidat la alegeri care, dacă sunt dezvăluite, pot avea un impact negativ semnificativ asupra imaginii și reputației acestuia.
scindare - separare, fracționare a unei colectivități, a unei organizații etc. în grupuri sau elemente care intră în opoziție, în conflict.
scrutin - operație electorală care constă în depunerea voturilor într-o urnă, în deschiderea urnei pentru a tria și a număra voturile, precum și în proclamarea rezultatului votării.
scrutin de listă - mod de alegere în care, dintre candidații înscriși pe buletinul de vot, alegătorul are dreptul de a vota mai mulți candidați, potrivit numărului de deputați stabilit pentru circumscripția electorală respectivă.
scrutin individual (sau uninominal) - votare în care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat.
scrutin public - votare care se face prin ridicare de mâini sau prin aprobări orale.
secesiune - procesul prin care o regiune sau o entitate subnațională își declară independența sau se separă de statul sau entitatea politică mai mare din care făcea parte anterior; vezi și autonomie.
secretar de stat - membru al guvernului care asistă un ministru sau asigură administrarea autonomă a anumitor servicii.
secretar general - funcție de conducere a unor diferite uniuni, partide sau asociații; altă denumire: prim-secretar.
secret de stat - document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege.
securitate colectivă - acord securitate, regional sau global, în care fiecare stat din sistem acceptă că securitatea unuia le privește pe toate, și sunt de acord să se alăture unui răspuns colectiv la orice amenințare.
sediu - clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație.
segregare - separarea sau discriminarea grupurilor de indivizi pe baza unor caracteristici specifice, cum ar fi rasa, etnia, religia, genul sau statutul socio-economic; implică crearea de condiții de trai, oportunități și resurse distincte pentru diferite grupuri, ceea ce duce la inegalitate și la o serie de probleme sociale și politice.
segregare rasială - separarea fizică, socială și economică a indivizilor sau grupurilor de diferite rase în funcție de caracteristici rasiale, prin impunerea unor reguli, legi sau practici care restricționează interacțiunea, conviețuirea și accesul egal la resurse și oportunități între grupuri rasiale diferite.
sigiliu - pecete, ștampila pe a cărei față este desenată stemastatului și înscrisă denumirea acestuia, și care se aplică pe un act, tratat, convenție etc.; împreună cu semnătura șefului statului sau guvernului, ori a plenipotențiarului îndrituit, conferă acestora autenticitate.
siloviki(d) - termen care descrie oficialii și membrii structurilor de forță și ai oligarhiei din Rusia, care includ serviciile de securitate, forțele armate, poliția și alte agenții de aplicare a legii, în special în regimul lui Putin.[2]
sindicat - organizație a angajaților dintr-o societate comercială, înființată conform legii, al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor ei.
sindicat galben - sindicat care nu este independent, fiind condus din umbră de angajator în scopuri diversioniste.
sinecură - funcție publică sau politică atribuită unei persoane, de regulă pe criterii de loialitate sau favor politic, care oferă avantaje financiare sau statut social, fără ca titularul să fie obligat să îndeplinească sarcini reale sau să demonstreze competențe specifice.[necesită citare]
sine die - expresie latină cu sensul „fără termen”, folosită pentru a se arăta că realizarea unor acțiuni a fost amânată în viitor, fără a se preciza vreun termen oarecare în această privință.
situație de urgență - regim restrictiv al libertăților publice care se poate aplica printr-o lege pe întreg teritoriul unei țări sau pe o parte din teritoriu, caracterizat prin creșterea puterii forțelor de ordine și aceasta din cauza unui eveniment care periclitează viața, sănătatea populației sau mediul; altă denumire: stare de urgență.
societate de consum - termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată.
stare de asediu - situație a unei localități, a unei țări etc. (apărută în împrejurări excepționale), care constă în acordarea unor drepturi speciale armatei, poliției etc. și în suspendarea unor libertăți democratice.
stat - instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
stat eșuat - stat care s-a degradat într-un punct în care condițiile de bază și responsabilitățile unui guvern suveran nu mai funcționează în mod corespunzător.
stat marionetă - entitate statală/guvernamentală care își datorează existența sprijinului unei entități mai puternice, de obicei o putere străină, care îi dictează orientarea politică.
stat neutru - stat care nu se aliază în război cu nici una dintre părțile combatante, evitând să fie atacat și ducând o politică de neutralitate.
stat-rămășiță - entitate statală formată din resturile unui fost stat mai mare, controlând doar o mică parte din teritoriul său original, de obicei după secesiuni, anexări, ocupații sau revoluții.
stat satelit - stat care este în mod oficial independent, dar este practic subiect al dominației unui alt stat mai puternic.
statut - act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți pe acțiuni, asociații etc.; prin generalizare, lege, regulament.
statut politic - totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică.
statut social - poziția indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării sociale și la un anumit moment; status.
stay-behind - denumirea generică dată unor armate secrete, celule paramilitare de elită ce au făcut parte din Războiul Rece, ce operau clandestin „în spatele liniei”, în șaisprezece țări din Europa de Vest, coordonate de NATO.
sufragetelor, mișcarea ~ - mișcare de emancipare a femeilor din Anglia de la începutul sec. al XX-lea, al cărei scop a fost obținerea drepturilor politice pentru femei, în principal dreptul de vot.
superputere - stat care are capacitatea de a influența evenimentele sau își exercită puterea la scară globală, situându-se la alt nivel decât toate celelalte puteri.
suprareprezentare - situația în care, în parlamente, în consilii locale sau în organizații politice, un anumit grup, partid sau interes politic are o reprezentare disproporționată în cadrul instituțiilor sau proceselor decizionale față de proporția sa în populație sau în contextul electoral.
suveranitate - stribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state.
teocrație - formă de guvernare în care șeful statului, fiind și liderul suprem religios, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ.
teorie conspirativă - ipoteză neverificată avansată de un individ sau un grup de indivizi, cu scopul de a comunica o informație drept veridică, demascând o conspirație care ar ascunde acest presupus adevăr.
tigru de hârtie(d) - termen care descrie o țară sau o entitate politică care, deși pare puternică și influentă, este în realitate slabă și ineficientă.
tokenism - termen care desemnează o politică și practică socială de a efectua gesturi simbolice, chiar ostentative, pentru incluziunea membrilor grupurilor minoritare în cadrul celui majoritar, pentru a se evita acuzațiile de discriminare.
tradiționalism - orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției; atașament (exagerat) față de tradiție.
transparență - atitudine a unui organism (de stat), a unui partid, sau a unei persoane care presupune prezentarea obiectivă a informațiilor de interes general, indiferent de implicațiile acestora.
transparență instituțională - disponibilitatea și deschiderea instituțiilor publice de a oferi acces liber la informațiile privind activitățile, deciziile, politicile și procesele lor, concept esențial într-o democrație funcțională, deoarece permite cetățenilor să înțeleagă și să evalueze modul în care sunt gestionate resursele publice și cum sunt luate deciziile care îi afectează.
transparență radicală - practica de a face publice în mod deschis(d) și accesibil toate informațiile și procesele decizionale ale guvernului sau ale instituțiilor publice, inclusiv cele care erau anterior confidențiale, cu scopul de a promova responsabilitatea, de a crește încrederea publicului și de a permite cetățenilor să aibă acces deplin la informațiile care le afectează viața.
ultimatum - comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat le adresează altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere.
umbrelă nucleară - situația în care o țară sau un grup de țări oferă protecție nucleară unei alte țări în cazul unui atac cu arme nucleare asupra acesteia din urmă.
valiză diplomatică - modalitate de transport a corespondenței și actelor diplomatice care sunt transportate dintr-o țară în alta, fiind scutite de control vamal.
- dreptul șefului statului de a nu da curs unui proiect de lege votat de parlament;
- (în organizațiile internaționale) dreptul unui membru de a se opune adoptării unei hotărâri.
viceprimar - oficial ales sau numit care asistă primarul în conducerea administrației locale și, în absența acestuia, poate prelua atribuțiile și responsabilitățile primarului.
vid de putere - situație în care autoritatea și controlul politic sunt slăbite sau absente, ceea ce creează un gol în structura de conducere a unei țări, regiuni sau organizații și având drept cauză: căderea unui guvern, conflicte politice interne, tranziția de putere sau colapsul instituțiilor statului.
violență de stat - folosirea autorității guvernamentale legitime pentru a provoca vătămări și suferințe inutile unor grupuri, indivizi și state.
voluntariat - activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material.
vot - exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
vot cu bile - formă de vot secret prin care votantul își exprimă opțiunea cu ajutorul a două bile, introducând bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră pentru vot pozitiv sau invers pentru vot negativ.
vot de încredere (sau de neîncredere) - vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politicaguvernului ori un act al acestuia.
vot de protest - vot exprimat în alegerile electorale pentru a demonstra nesatisfacția alegătorului cu privire la alegerea candidaților sau refuzul sistemului politic; alte denumiri: vot nul, vot alb; vezi și abținere.
vot plural - sistem electoral în care un individ are dreptul de a vota de mai multe ori într-o singură alegere; considerat nedemocratic, a fost abolit în majoritatea sistemelor electorale moderne.
vot preferențial - sistem de vot în care alegătorii, în loc să voteze un singur candidat, creează un clasament al candidaților.
vot prin Internet (sau vot electronic) - sistem electoral care utilizează un dispozitiv electronic conectat la Internet pentru a înregistra, număra sau transmite voturile.
web-brigadă - grup de utilizatori ai rețelei informatice internaționale, contributori sau hackeri, care intervin pe rețea pentru a promova un punct de vedere, a apăra o cauză ideologică, politică, a șterge datele care nu le convin și a distruge saiturile sau contribuțiile contradictorilor.
woke - mișcare socială și culturală, asociată unor convingeri progresiste (egalitatea de șanse, drepturile minorităților, diversitatea culturală) care pune accent pe lupta împotriva inegalităților sociale, în special cele legate de rasă și de gen.
zonă de excludere - zonă geografică sau un teritoriu, de obicei declarată de guvern sau de autoritatea locală, în care accesul este restricționat sau interzis din motive de securitate.
zonă-tampon - zonă de protecție dintre două state, având ca scop evitarea conflictelor directe.
