|
Pactul Ribbentrop-Molotov
   Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului[a] și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin. Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar. În fapt au fost executați mai puțin de 5000 de ofițeri superiori, majoritatea dintre ei fiind "revoluționari de meserie" fără nici o calificare civilă sau militară. Cifra de 40.000 de ofițeri uciși vehiculata, și dacă ar fi reală reprezinta un număr infim pe lângă numărul armatei ruse 100 de divizii până în 1939 și 300 de divizii la 1941. Este de menționat că după 1936 s-au înființat noi școli de ofițeri (în jur de 100) care erau mult mai bine pregătiți, înțelegând noile tipuri de arme și război. Putem vorbi de o ridicare a calității corpului ofițerilor și nu de o decădere a lui. Printre cei anchetați/maltratați s-a aflat inclusiv Konstantin Rokossovsky, care a rezistat anchetei și procesului mascarada. În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat. DetaliiMomentul semnării este descris de istoricul Paul Johnson astfel:
Cu ocazia semnării tratatului de neagresiune din 1939 dintre Germania și URSS, semnatarii plenipotențiari au discutat în cadrul unor convorbiri strict confidențiale problema delimitării sferelor de interese în Europa răsăriteană. Convorbirile au dus la următorul rezultat, o înțelegere expansionistă secretă: Protocolul adițional secret (nepublicat)Textul primului protocol (datat 23 august 1939) este[1]
Articolul 3 al protocolului stipula: „Referitor la Europa de sud-est, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia.[2] Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste regiuni”. Formularea ambiguă a articolului (prin expresia „aceste regiuni”) lasă să se înțeleagă că Germania își exprimă totalul dezinteres politic pentru întreg sud-estul Europei, formulare care a fost intenționată, după cum va arăta la 24 iunie 1940 Ribbbentrop.[3] Teoria „spațiului vital” și cea a „revoluției mondiale”Semnarea Pactului și aplicarea lui a avut grave repercusiuni asupra lumii. A început Al Doilea Război Mondial, cu un tribut de sânge nemaiîntâlnit în istorie, cu distrugeri irecuperabile ale unor valori universale, cu suferințe inimaginabile, cu pârjolirea unor întinse teritorii din Europa, Asia și Africa, cu desființarea unor state și uciderea în masă a unor populații nevinovate. Hitler și-a dorit războiul pentru obținerea așa-zisului spațiu vital („Lebensraum”), a supremației în Europa și dincolo de hotarele acestui continent. Stalin l-a vrut și el pentru declanșarea utopicei revoluții comuniste mondiale, asemănător acelui spațiu vital german. Deosebirile ideologice n-au constituit un obstacol în calea apropierii celor două regimuri politice, deși anterior încheierii pactului, URSS și Germania nazistă se criticaseră reciproc cu vehemență. Între cei doi dictatori – Stalin și Hitler – a existat o stranie fascinație reciprocă, deși, la nivelul propagandei, regimurile lor s-au criticat cu înverșunare. Dacă însă regimul lui Hitler se manifesta direct față de obiectivele sale, Stalin avea asociată Internaționala a III-a Comunistă. Internaționala, deși obedientă față de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și de guvernul de la Kremlin, era portița prin care încerca să-și ascundă reala sa politică externă. Stalin afirma mereu că politica guvernului este una și cea a Internaționalei este alta, când, în realitate, între cele două organisme nu era nici o deosebire privind intenția declanșării revoluției comuniste mondiale. Regimurile instaurate în Rusia sovietică și în Germania național-socialistă erau, în general, antidemocratice, dictatoriale și totodată erau în particular, ostile regimurilor democratice din Occident. O motivație a apropierii dintre cele două regimuri totalitare este însuși Tratatul de pace de la Versailles, atât Germania fascistă, cât și Rusia sovietică considerându-se victime ale tratatului.
1942, relația de front între germani și aliații lorÎn august 1942 s-au adăugat și sincopele primare la membrii familiei româno-germane în faza operativă de armată. Fragmentarea uimitoarelor gadgeturi românești și subordonarea directă a unităților germane au nemulțumit Cartierului General Român, care a considerat că „acest exercițiu are un impact distructiv atât asupra moralului comandanților, cât și asupra moralului trupelor. Tot prin această practică, comandanții români nu pot fi familiarizați cu obligația pe câmpul de luptă și nici nu pot fi trași la răspundere, din cauza faptului că alții (germani) intervin în practica executării și controlului operațiunilor lor. În realitate, încercările lui Hitler de a ridica valoarea gadgeturilor aliate (împreună cu românii) în ochii comandanților săi, au lovit un zid de neîncredere. În cartea sa electronică despre Stalingrad, istoricul Antony Beevor subliniază opinia feldmareșalului german von Rundstedt în acest „militar al Societății Națiunilor”, opinie care a devenit împărtășită cu ajutorul majorității copleșitoare a oficialilor germani. Pentru el, italienii erau „oameni îngrozitori”, infanteriștii și ofițerii români – „peste orice descriere”, iar ungurii „cel mai bine doreau să se îndrepte mai repede acasă”. Cele mai la îndemână excepții văzute au fost slovacii, „uimitoare, foarte modeste” și trupele românești de vânători de munte, ceea ce îndulcește amărăciunea acestei păreri, acum nu prea măgulitoare pentru aliații Germaniei. Dincolo de aroganța cu care se exprima opinia, ea corespundea totuși, binecunoscut, faptului. Iar ocaziile nu mai puteau transmite niciun schimb de opinii. În toamna anului 1942, lucrurile ar putea avea o schimbare bruscă pentru Frontul de Est pentru Germania și aliații săi. Totuși, adevărata realitate este că armata germană a trădat toate tratatele și acordurile semnate cu România, în urma P.C. germano-sovietic.[4] UrmăriConsecințele Pactului Molotov-Ribbentrop (sau Ribbentrop-Molotov) au fost practic continuate de Pactul Churchill-Roosevelt-Stalin, care a propus la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, o nouă diviziune a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii (SUA), iar estul sub influența Uniunii Sovietice (URSS). Prin urmare, atâta timp cât dimensiunea criminală a alianței dintre Stalin și Hitler nu va fi clar stabilită și recunoscută - mai cu seamă de către Rusia- , cicatricile pe care aceasta le-a format pe corpul Europei nu se vor vindeca, iar reunificarea europeană va fi lipsită de un fundament solid: adevărul cu privire la crimele comise împotriva păcii și a umanității, singurul care poate asigura reunirea spiritelor și a inimilor. Adesea se susține că, dacă acest pact nu ar fi existat, cel de-Al Doilea Război Mondial ar fi fost terminat mult mai curând sau poate chiar nici nu ar fi avut loc.[necesită citare] Vezi și
Note de completare
Bibliografie
Bibliografie suplimentară
Note
Legături externe
|
|||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Portal di Ensiklopedia Dunia
