Englezi

Englezi
English people The English Englishmen
Populație totală
90.000.000
Regiuni cu populație semnificativă
Statele Unite 27.516.400[2]  Canada 6.570.000[3]  Australia 6.358.900[4]  Africa de Sud 1.800.000  Chile 350.000 - 420.000  Noua Zeelandă 44.200 – 281.900[5]  Argentina 100.000
Limbi vorbite
Engleză
Religii
Preponderent anglicanism dar și catolicism (minoritate)
Grupuri înrudite sau legate cultural
Germani, Danezi, Norvegieni, Olandezi, Austrieci, Islandezi, Suedezi, Feroezi, Frizoni
Modifică date / text

Englezii sunt un popor germanic care numără în total circa 90 milioane de persoane. Circa 45 milioane de englezi trăiesc în Anglia (constituind trei sferturi din populația Regatului Unit), iar alte 45 milioane de englezi trăiesc în state din afara Europei (de ex. în SUA, Canada, Chile,[6] Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud).

Limba vorbită este engleza. Denumirea de „englez” vine de la tribul anglilor, un trib germanic care s-a așezat în insula Britania în secolul al V-lea și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte două triburi germanice de vest: iuți (tot din Iutlanda) și saxoni (din nord-vestul Germaniei de azi).

Istorie

Englezii s-au format din contopirea populației băștinașe celtice și a celei celtice romanizate din centrul, sudul și nordul Britaniei împreună cu triburile germanice sosite aici din Danemarca contemporană (mai precis din peninsula Iutlanda) precum și din nordul Germaniei de astăzi (mai precis din landul Saxonia Inferioară) în secolul al V-lea, la începutul Evului Mediu (sau Evul Mediu Timpuriu), mai precis: anglii, saxonii, iuții și frizonii. Anglo-saxonii au întemeiat șapte regate medievale timpurii în Britania, mai precis: Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex și Wessex, toate cunoscute colectiv drept „(The) Heptarchy”.[7]

În etnogeneza englezilor, anglo-saxonilor li s-au mai adăugat în secolul al X-lea vikingi de origine daneză și norvegiană în regiunile nord-estice, aceștia din urmă punând bazele statului Danelaw-ului. Normanzii din actuala regiune Normandia (nordul Franței) au exercitat o influență puternică după anul 1066 (i.e., după ce au câștigat Bătălia de la Hastings prin Wilhelm Cuceritorul) timp de mai multe secole de-a lungul Evului Mediu Clasic. După cucerirea normandă, Regatul Angliei a devenit unul dintre cele mai puternice state medievale din Europa Occidentală, fiind ulterior într-o rivalitate de lungă durată cu Regatul Franței, reprezentată la nivel militar de Războiul de 100 de Ani. După înfrângerea din Războiul de 100 de ani, Regatul Angliei devine o țară predominant agricolă care încă se reface din conflictul precedent înainte de a începe ulterior să colonizeze părți semnificative din Lumea Nouă în secolele următoare, devenind una dintre cele mai importante puteri coloniale europene în America (mai precis în America de Nord și, respectiv, în Caraibe).

Galerie

• 
  Hartă înfățișând migrația angliilor din Danemarca contemporană din secolul al III-lea d.Hr. către sud, în nordul Germaniei de astăzi (saxonii sunt un popor desprins din anglii)
• 
  Hartă înfățișând migrația angliilor, saxonilor și iuților în Evul Mediu timpuriu (mai precis în secolul al V-lea) către Britania (iuții au migrat în sud către Frizia de asemenea)
• 
  Hartă în limba engleză înfățișând migrația anglo-saxonilor din nordul Europei continentale către Britania la începutul Evului Mediu timpuriu (mai precis între 400 și 500 d.Hr.)
• 
  Anglii, saxoni și iuți în Britania la circa 600 d.Hr.
• 
  Cele 7 regate anglo-saxone (i.e., Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex și Wessex) cunoscute colectiv drept „(The) Heptarchy”
• 
  Insulele britanice la circa 802 d.Hr., cu cele 7 regate anglo-saxone
• 
  Danelaw la 878 d.Hr.
• 
  Rutele de raiduri ale vikingilor danezi și norvegieni către Britania începând cu secolul al IX-lea

Note

1. CIA World Factbook Arhivat în 22 septembrie 2006, la Wayback Machine. raportează că la recensământul britanic din anul 2001, 92,1% din populația Regatului era compusă din albi, dintre care 83,6% erau englezi. Oficiul pentru Statistici Naționale raportează o populație totală a Regatului Unit de 58.789.194 de locuitori. Echivalând aceste date, se relevă faptul că populația de origine engleză este de 45.265.093 de oameni. Totuși, acest număr poate să nu reprezinte un grup etnic autodefinit, întrucât nu au fost luați în calcul și cetățenii de culoare sau de altă rasă care se identifică din punct de vedere etnic cu englezii.
2. „Census 2008 ACS Ancestry estimates”. Arhivat din original la 11 februarie 2020. Accesat în 27 septembrie 2011. 
3. (Originea etnică) Recensământul canadian din 2006 Arhivat în 1 noiembrie 2009, la Wayback Machine. scoate în evidență 1.367.125 de respondenți care și-au declarat ca singură origine etnică grupul englezilor și 5.202.890 care și-au declarat mai multe origini etnice, printre care și cea engleză. Per total, numărul este de 6.570.015 oameni.
4. (Descendența) Biroul Australian de Statistică raportează^[nefuncțională] 6.358.880 de oameni cu descendență engleză la recensământul din 2001.
5. (Originea etnică) Recensământul neo-zeelandez din 2006 Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine. raportează 44.202 oameni care își susțin apartenența la grupul etnic al englezilor. Recensământul din 2006 a utilizat o întrebare diferită Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine., ceea ce releva „o tendință în rândul respondenților de a răspunde întrebării mai degrabă pe baza descendenței, decât pe baza considerentelor de «etnicitate» (sau de afiliere culturală)”, și a raportat 281.895 de oameni cu origine engleză.
6. „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 noiembrie 2020. Accesat în 24 aprilie 2009. 
7. „Heptarchy”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 7 octombrie 2024. 

Vezi și

• Limbi germanice
• Triburi germanice