Thelxinoe (satelit)

Thelxinoe
Descoperire
Descoperit de	Scott S. Sheppard et al.
Dată descoperire	2003
Denumiri
Denumire MPC	Jupiter XLII
Pronunție	/telk.si'no.e/
Denumit după	Θελξινόη Thelxĭnoē
Nume alternative	S/2003 J 22
Atribute	Thelxinoean /telk.si.no'e̯an/
Caracteristicile orbitei [1]
Axa semi-majoră	21162000 km
Excentricitate	0.221
Perioadă orbitală	−628.1 zile
Anomalia medie	194.0°
Înclinație	151.4°
Longitudinea nodului ascendent	206.2°
Argumentul perihelion	179.8°
Sateliți	Jupiter
Caracteristici fizice
Diametrul mediu	2 km
Magnitudinea aparentă	23.5

Thelxinoe /telk.si'no.e/, cunoscut și ca Jupiter XLII, este un satelit natural al lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii, condusă de Scott S. Sheppard în 2004, din fotografii realizate în 2003 și a primit inițial denumirea temporară S/2003 J 22.[2][3]

Thelxinoe are un diametru de aproximativ 2 kilometri și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 20,454 milioane de kilometri în 597,607 de zile, la o înclinație de aproximativ 151° față de ecliptică (153° la ecuatorul lui Jupiter), într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,2685.

În martie 2005, satelitul fost numit după Thelxinoe, una dintre cele patru muze originale, conform unor scriitori greci, și una din fiicele lui Zeus (Jupiter) cu Mnemosyne.[4]

Thelxinoe aparține grupului Ananke, sateliți neregulați retrograzi care orbitează în jurul lui Jupiter intre 19,3 si 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°.

Referințe

1. S.S. Sheppard (2019), Moons of Jupiter, Carnegie Science, on line
2. Daniel W. E. Green (25 ianuarie 2004). „IAUC 8276: S/2003 J 22”. International Astronomical Union. 
3. Brian G. Marsden (24 ianuarie 2004). „MPEC 2004-B41: S/2003 J 22”. International Astronomical Union Minor Planet Center. 
4. Daniel W. E. Green (30 martie 2005). „IAUC 8502: Satellites of Jupiter”. International Astronomical Union.