Iocaste (satelit)

Iocaste
Iocaste fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope în decembrie 2001
Descoperire
Descoperit de	Scott S. Sheppard David C. Jewitt Yanga R. Fernandez Eugene A. Magnier
Loc descoperire	Mauna Kea Observatory
Dată descoperire	23 noiembrie 2000
Denumiri
Denumire MPC	Jupiter XXIV
Pronunție	/jo'kas.te/
Denumit după	Ιοκάστη Iokástē sau Jocasta
Nume alternative	S/2000 J 3
Atribute	Iocastean /jo.kas'te̯an/
Caracteristicile orbitei [1]
Epocă 17 decembrie 2020 JD 2459200.5
Arc de observare	17.39 ani (6,350 zile)
Axa semi-majoră	0.1432617 AU (21,431,650 km)
Excentricitate	0.3294908
Perioadă orbitală	–640.97 zile
Anomalia medie	289.50565°
Mișcarea medie	0° 33m 41.927s / zi
Înclinație	149.42446° (față de ecliptică)
Longitudinea nodului ascendent	343.53045°
Argumentul perihelion	110.27239°
Sateliți	Jupiter
Caracteristici fizice[3]
Diametrul mediu	5 km
Albedo	0.04 (presupus)
Magnitudinea aparentă	21.8[2]
Magnitudinea absolută (H)	15.5[1]

Iocaste (/jo'kas.te/), cunoscut și ca Jupiter XXIV, este un satelit natural neregulat, retrograd al lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000 și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 3.[4][5]

Iocaste îl orbitează pe Jupiter la o distanță medie de 20,723 milioane de kilometri în 640,97 zile, la o înclinație de 147° față de ecliptică (146° față de ecuatorul lui Jupiter) cu o excentricitate de 0,2874.

În octombrie 2002 el a fost denumit în cinstea lui Iocasta,[6] mama, mai apoi soția lui Oedip din mitologia greacă.

Iocaste face parte din Grupul Ananke. Un grup de sateliți neregulați retrograzi cae orbitează în jurul lui Jupiter între 19,3 și 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°, despre care se crede că este ceea ce a rămas în unei spargeri a unui asteroid heliocentric capturat.

Satelitul are un diametru de aproximativ 5 km[7] și o culoare aparent gri (indecii de culoare B-V=0.63, R-V=0.36), similiar asteroizilor de tip C.[8]

Vezi și

• Sateliții naturali ai lui Jupiter
• Praxidike

Referințe

1. ^ „M.P.C. 127087” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. 17 noiembrie 2020. 
2. Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în 26 noiembrie 2020. 
3. „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. 19 februarie 2015. Accesat în 26 noiembrie 2020. 
4. IAUC 7555: Satellites of Jupiter 5 ianuarie 2001 (discovery)
5. MPEC 2001-A28: S/2000 J 2, S/2000 J 3, S/2000 J 4, S/2000 J 5, S/2000 J 6 5 ianuarie 2001 (discovery and ephemeris)
6. IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon)
7. Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; Porco, C. C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
8. Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric survey of the irregular satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45

Lectură suplimentară

• Ephemeris IAU-MPC NSES
• Mean orbital parameters NASA JPL