Lysithea (greacă Λυσιθέα ) este un satelit , neregulat,prograd al lui Jupiter . El a fost descoperit de Seth Barnes Nicholson în 1938 la Observatorul Mount Wilson [ 1] și denumit în cinstea lui Lysithea , fiica lui Oceanus și una din iubitele lui Zeus .[ 6]
Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter X . El uneori era numit "Demeter "[ 7] din 1955 până în 1975.
Lysithea face parte din Grupul Himalia , cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 28.3°.[ 8] Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare. Este de culoare gri (B−V=0,72, V−R=0,36, V−I=0,74) și intermediar între asteroizii de tip C și de tip P.[ 9]
Lysithea observată de sonda Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) în 2014
Referințe
^ a b Nicholson, S. B. (octombrie 1938). „Two New Satellites of Jupiter” . Publications of the Astronomical Society of the Pacific . 50 (297): 292–293. Bibcode :1938PASP...50..292N . doi :10.1086/124963 .
^ a b „M.P.C. 115890” (PDF) . Minor Planet Circular . Minor Planet Center. 27 august 2019 .
^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn” (PDF) . The Astrophysical Journal . 809 (1): 9. Bibcode :2015ApJ...809....3G . doi :10.1088/0004-637X/809/1/3 . 3.
^ Luu, Jane (septembrie 1991). „CCD photometry and spectroscopy of the outer Jovian satellites”. Astronomical Journal . 102 : 1213–1225. Bibcode :1991AJ....102.1213L . doi :10.1086/115949 . ISSN 0004-6256 .
^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons” . Department of Terrestrial Magnetism . Carnegie Institution for Science. Accesat în 26 noiembrie 2020 .
^ Marsden, B. G. (7 octombrie 1974 ). „Satellites of Jupiter” . IAUC Circular . 2846 .
^ Payne-Gaposchkin, Cecilia (1970 ). Introduction to Astronomy . Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4 .
^ Jacobson, R.A. (2000 ). „The orbits of outer Jovian satellites” (PDF) . Astronomical Journal . 120 (5): 2679–2686. Bibcode :2000AJ....120.2679J . doi :10.1086/316817 .
^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (2003 ). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus . 166 (1): 33–45. Bibcode :2003Icar..166...33G . doi :10.1016/j.icarus.2003.07.005 .
Legături externe