Gheorghe Bibescu

Gheorghe Bibescu
Domn al Țării Românești
Gheorghe Bibescu, portret de Paulus Petrovitz
Date personale
Născut	26 aprilie 1802[1] Craiova, Țara Românească
Decedat	1 iunie 1873 (71 de ani)[1] Paris, Franța
Înmormântat	Cimitirul Père-Lachaise
Părinți	Dumitru Bibescu[*]​ noble Ecaterina Vacarescu[*][[noble Ecaterina Vacarescu (Abt 1777 - 1842)|​]]
Frați și surori	Barbu Știrbei
Căsătorit cu	Zoe Brâncoveanu Marițica Văcărescu-Ghica
Copii	Alexandre Bibesco Grégoire Bibesco[*][[Grégoire Bibesco (Romanian-French nobleman)|​]] George Bibescu Nicolas Bibesco[*]​ Maria Bibescu
Cetățenie	Țara Românească
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Domn al Țării Românești
Domnie	1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848
Predecesor	Alexandru Dimitrie Ghica
Succesor	Guvernul Provizoriu
Modifică date / text

Gheorghe Bibescu (n. 26 aprilie 1802, Craiova, Țara Românească – d. 1 iunie 1873, Paris, Franța) a fost domn al Țării Românești în perioada 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848.

Biografie

Gheorghe Bibescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.[2] Era frate cu principele Barbu Știrbei.

După ce și-a făcut studiile (dreptul) la București și Paris, a intrat în 1824 în administrația publică a țării, la Ministerul de Justiție și de Externe, dar a demisionat în 1834, trăind până la 1842 la Paris și Viena. Reîntors în țară, a condus opoziția împotriva domnului Alexandru D. Ghica și a reușit să câștige alegerile din 20 decembrie 1842, cu circa 69% dintre voturi.[3]

Ca domn a luat unele măsuri bune: a mărit armata numeric, a pus ordine în finanțele țării, i-a ajutat pe sinistrații bucureșteni care și-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paști a lui 1847. Domnia lui a suferit din cauza influenței covârșitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulțumiri, iar adunarea țării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea "pentru rele aplicări și gândiri", după care a condus autoritar țara, prin decrete, până în noiembrie 1846. Apoi s-au făcut din nou alegeri, în care Bibescu a dobândit în Adunare o majoritate prietenoasă. La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în școlile superioare. Revoluția Franceză de la 1848, se repercutează și în București. După citirea Proclamației de la Islaz (9 iunie), ea este impusă și domnului la București. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluției și nici nu a înăbușit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 și să părăsească țara plecând în Transilvania.

S-a căsătorit prima dată cu Zoe Brâncoveanu, născută Mavrocordat. La 12/24 decembrie 1827 s-a născut primul copil, Grigore Bibescu, care primește numele de la nașul său banul Brâncoveanu. A doua oară se căsătorește cu Marițica Văcărescu-Ghica la 21 septembrie 1845, la Focșani.

Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac este una dintre fiicele domnitorului Gheorghe Bibescu cu a doua sa soție, Marițica Văcărescu-Ghica. Pe o porțiune din moșia ei din nordul Bucureștiului au fost înființate în secolul al XX-lea Aeroportul Băneasa și cartierul Băneasa de azi.

Georges Bibescu, fiul lui Gheorghe Bibescu, a ajuns ofițer în armata franceză.

Galerie imagini

• 
  Gheorghe Bibescu în 1844
• 
  Gheorghe Bibescu în 1860
• 
  Zoe Brâncoveanu, prima soție lui Gheorghe Bibescu
• 
  Marițica Văcărescu, a doua soție lui Gheorghe Bibescu, portret de Constantin Lecca

Note

1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
2. Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285 Mentenanță CS1: Nume multiple: lista editorilor (link)
3. Cristian Preda, Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent.Editura Polirom, Iași, 2011, p. 54. ISBN 978-973-46-2201-6

Lectură suplimentară

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• Athanase Joja (redactor șef): Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
• Radu Lungu: Domnitori și Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Legături externe

• „Sub semnul romantismului de la domnitorul Gheorghe Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici” - Nicolae Isar
• "Capela Bibescu-Brâncoveanu din cimitirul Père-Lachaise", Paris. Articol de Gabriel Badea-Päun Arhivat în 10 mai 2008, la Wayback Machine.
• Cea de-a doua față a lui Bibescu Vodă, 4 aug 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
• Nemaipomenitele aventuri ale prințului Bibescu, 20 ian 2010, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
• Povestea unei mari iubiri - George Bibescu si Valentina Caraman Chimay, Sorin Preda, Formula AS - anul 2009, numărul 893

Predecesor: Alexandru D. Ghica

Domnitor al Țării Românești 1843 – 1848

Succesor: Barbu Știrbei