Grigorie Cazacliu

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Cazacliu.

Grigorie Cazacliu
Date personale
Născut	20 ianuarie 1892 Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, Republica Moldova
Decedat	27 decembrie 1959 (67 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Grigore Cazacliu (n. 25 ianuarie 1892, Cușelăuca, Județul Soroca (interbelic), d. 27 decembrie 1959, București) a fost un politician român, membru al Sfatului Țării, student la acea dată.

Familie

Familia Cazacliu a jucat un rol important la Marea Unire; Ion Cazacliu a fost unchiul lui Grigore, iar Vladimir Cazacliu a fost fratele său. Vladimir si Grigore Cazacliu sunt fiii lui Alexandru si al Evdochiei Cazacliu, Au mai avut in frate, Ioan, si o sora, Ludmila.

Sfatul Țării

Grigore Cazacliu a fost membru al Sfatului Țării, Parlamentul Moldovei între 1917 și 1918. La data de 27 martie 1918 Grigore Cazacliu a votat Unirea Basarabiei cu România. În cadrul ”Sfatului Țării” a deținut funcția de secretar al Comisiei Constituționale (1 iulie 1918 – 27 noiembrie 1918). 

Este ales în mai multe legislaturi din partea județului Soroca. Sub guvernul Ion Brătianu – doctor Lupu a fost ales vicepreședinte al Camerei Deputaților.

În 2 februarie 1939 a fost numit rezident regal al Ținutului Nistru, funcție pe care a deținut-o pana pe 22 septembrie 1940, data la care s-a înființat Comitetul pentru Refugiații din Basarabia și nordul Bucovinei.

Galerie de imagini

• 
  Timbru din Republica Moldova, 1998

Vezi și

• Sfatul Țării
• Lista membrilor Sfatului Țării

Note

Bibliografie

• Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
• Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, "Timpul de dimineață", no. 114 (849), 27 iunie 2008 (page 16)
• Nicolae Andronic, Veaceslav Stăvilă, Cotiujenii Mari, Fundația ”Draghiștea”,2002 Tipografia Ed. ”Universul” -253 p., pagina 200

Legături externe

• Arhiva pentru Sfatul Tarii
• Deputații Sfatului Țării și Lavrenti Beria Arhivat în 9 ianuarie 2010, la Wayback Machine.