Desculacizare

Parte a seriei
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică
Politici
Desculacizarea Evacuarea Colonizările forțate Gulagul
Populația
Azerii din Armenia Balkarii Cecenii și ingușii Chinezii Coreenii Estonii Finlandezii ingrieni Germanii Germanii din România Grecii Operațiunea NKVD-ului Kalmîcii Karaceaii Letonii Operațiunea NKVD-ului Lituanienii Polonezii 1937–1938 1944–1946 1955–1959 Românii din Basarabia și Bucovina de Nord Tătarii crimeeni Turcii meshetieni Ucrainenii din Polonia
Operațiuni
Deportarea din iunie Transferurile de populație dintre Germania Nazistă și Uniunea Sovietică Operațiunea Nord Operațiunea Osen Operațiunea Priboi Operațiunea Vesna Operațiunea Vistula
Prizonierii de război
Direcția prizonierilor de război Germanii Japonezii Românii Ungurii
Deportările de forță de muncă
Douăzeci și cinci de mii Coloanele de muncă NKVD Desțelenirea pământurilor virgine
v d m

Represiunea în masă în Uniunea Sovietică
Represiunea economică
Colectivizarea agriculturii Deculacizarea Foametea din Uniunea Sovietică din 1930–1933 Holodomor (Ucraina) Catastrofa kazahă
Represiunea politică
Teroarea Roșie Marea Epurare Gulag Psihiatria punitivă
Represiunea ideologică
Religia 1917–1921 1921–1928 1928–1941 1958–1964 1965–1990 Creștinism Islam Iudaism Legislația Știința Cenzura Imaginile
Represiunea etnică
Descazacizare Operațiunile naționale ale NKVD Transferurile de populație
v d m

Deskulacizarea (în limba rusă: раскулачивание, raskulacivanie), desculăcirea sau deschiaburirea a fost o campanie de represiuni politice în Uniunea Sovietică care a inclus arestări, deportări și execuții a milioane de familii de țărani înstăriți în perioada 1929 – 1932. Țăranii bogați au fost etichetați drept kulaci și declarați dușmani de clasă. Doar în perioada 1930 – 1931 au fost deportați peste 1,8 milioane de țărani.[1][2] [3] Obiectivul oficial al acestei campanii a fost lupta împotriva contrarevoluției și construirea socialismului la țară. Desculacizarea a avut loc simultan cu procesul de colectivizare a agriculturii și a adus practic agricultura și țărănimea sovietică din Rusia Sovietică sub controlul strict al statului.

„Lichidarea kulacilor ca o clasă socială” a fost un obiectiv al statului comunist anunțat de I. V. Stalin pe 27 decembrie 1929.[1] Decizia a fost transformată într-o rezoluție din 30 ianuarie 1930 – „Cu privire la măsurile pentru eliminarea gospodăriilor kulacilor din regiunile cu colectivizare cuprinzătoare”.

Kulacii au fost împărțiți în trei categorii:

1. cei care trebuiau executați sau închiși în conformitate cu deciziile organelor locale ale GPU;
2. cei care, după confiscarea averilor, urmau să fie deportați în Gulagurile din Siberia, Urali sau Kazahstan și
3. cei care urmau să fie evacuați din casele lor și plasați în lagăre de muncă din regiunile de baștină.[1] Unul dintre apropiații lui Stalin, șeful poliției secrete GPU, Efim Evdokimov, (1891-1939) a fost cel care a organizat arestarea țăranilor și a supervizat execuțiile acestora în masa.

Combinația desculacizării, colectivizării și a altor măsuri represive polițienești a dus la apariția foametei în mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice și la moartea a cel puțin 14,5 milioane de țărani în perioada 1930 – 1937. Printre aceștia se numără cei aproximativ 5 milioane de morți din Ucraina, care au pierit de foame în timpul Holodomorului.[1]

Note

1. ^ Robert Conquest, The Harvest of Sorrow: Soviet Collectivization and the Terror-Famine. Oxford University Press, 1986, ISBN 0-19-505180-7.
2. Nicolas Werth, Karel Bartošek, Jean-Louis Panné, Jean-Louis Margolin, Andrzej Paczkowski, Stéphane Courtois, The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression, Harvard University Press, 1999, ISBN 0-674-07608-7
3. Lynne Viola, The Unknown Gulag. The Lost World of Stalin's Special Settlements Oxford University Press, 2007, ISBN 978-0-19-518769-4 ISBN 0-19-518769-5

Vezi și

• Colonizările forțate în Uniunea Sovietică
• Colectivizarea în URSS
• Holodomor