Clorură de nichel (II)

Clorură de nichel (II)
Hidratată
Anhidră
Alte denumiri	Clorură nicheloasă
Identificare
SMILES Cl[Ni]Cl
Număr CAS	7718-54-9
PubChem CID	158404 24385, 158404
Informații generale
Formulă chimică	NiCl2
Aspect	galben (anhidră) verde (hexahidratată)
Masă molară	129,5994 g/mol (anhidră) 237,69 g/mol (hexahidratată)
Proprietăți
Densitate	3,55 g/cm^3 (anhidră) 1,92 g/cm^3 (hexahidratată)
Punct de topire	1001 °C (anhidră) 140 °C (hexahidratată)
Pericol
Toxic, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R?
Fraze S	R?
NFPA 704
0 2 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Clorura de nichel (II) este sarea nichelului divalent cu acidul clorhidric și are formula NiCl₂. Sarea anhidră este galbenă, iar sarea hexahidratată, mai comună, cu formula NiCl₂·6H₂O, este verde. Poate fi considerată a fi cea mai importantă sursă de cationi de nichel în sinteza chimică. Clorurile de nichel sunt delicvescente, absorbind apa din atmosferă pentru a forma o soluție. [1]

Proprietăți chimice

Formarea de complecși

Clorura de nichel hexahidratată poate fi folosită ca punct de plecare pentru obținerea unei multitudini de complecși coordinativi ai nichelului, întrucât apa ca ligand este ușor înlocuită din structura sa de către alți liganzi, precum amoniac, amine, tioeteri, tiolați și organofosfine. Exemple includ: [Ni(NH₃)₆]Cl₂ (clorura de hexaamminnichel (II) ), [Ni(en)₃]^2+ (cationul trisetilendiamminnichel (II) ), [NiCl₄]^2− (anionul tetracloronichelat (II) ).[2][3]

Referințe

1. Grimsrud, Tom K; Andersen, Aage (2010). „Evidence of carcinogenicity in humans of water-soluble nickel salts”. 5 (1): 7. doi:10.1186/1745-6673-5-7. 
2. Gill, N. S. & Taylor, F. B. (1967). „Tetrahalo Complexes of Dipositive Metals in the First Transition Series”. Inorganic Syntheses. 9: 136–142. doi:10.1002/9780470132401.ch37. 
3. G. D. Stucky; J. B. Folkers; T. J. Kistenmacher (1967). „The Crystal and Molecular Structure of Tetraethylammonium Tetrachloronickelate(II)”. Acta Crystallographica. 23 (6): 1064–1070. doi:10.1107/S0365110X67004268.