Tranzitul din 1761 s-a produs spre sfârșitul Războiului de Șapte Ani (1756-1763), conflict major care a pus în joc cea mai mare parte a puterilor europene, pe o vastă parte a globului (Europa, America de Nord, India etc.). În pofida acestei stări de război, tranzitul a dat loc primei colaborări științifice multinaționale, implicând vreo șaizeci de locuri de observații, atât în Europa cât și în Asia și în Africa.[1]
Observarea tranzitului a pus, pentru prima oară, în evidență efectul de picătură neagră, efect optic în care o mică lacrimă neagră pare să lege discul planetei cu frontiera limbului solar, chiar imediat după cel de-al doilea contact și respectiv chiar înainte de cel de-al treilea contact, împiedicând, în felul acesta, cronometrajul precis al acestora.[2]
În 1761, savantul rusMihail Lomonosov a consacrat un tratat întitulat Passage de Vénus devant le soleil[3] acestui eveniment.
Histoire de l'Académie royale des Sciences[4], tipărită în 1763, tratează, în mai multe locuri, despre acest tranzit al lui Venus.[5]