Tranzitul lui Venus din 1761

Tranzitul lui Venus în 1761 este primul tranzit al planetei care a fost observat de o mulțime de astronomi.

S-a produs în urmă cu &&&&&&&&&&&&&263.&&&&&0263 ani, &&&&&&&&&&&&&249.&&&&&0249 zile.

Caracteristici

Efectul de picătură neagră, așa cum a fost descris de către Torbern Bergman în 1761.

Tranzitul a avut loc la 6 iunie 1761. A fost vizibil în totalitatea sa pe aproape toată Asia, în vestul Australiei și în Europa de Est. A fost vizibil la răsăritul Soarelui în Africa și în restul Europei. A fost vizibil, la apusul Soarelui în Oceanul Pacific, pe jumătatea de nord-est a Americii de Nord.[1]

Orarele tranzitului au fost următoarele (în UTC):

• primul contact: 02:02
• al doilea contact: 02:20
• Tranzit maximal: 05:19
• al treilea contact: 08:18
• al patrulea contact: 08:36
• Durata totală: 6 ore și 34 de minute.

Istoric

Lomonosov, Aparența lui Venus pe Soare, observată la observatorul din Sankt Petersburg, la 26 mai 1761 (calendarul iulian).

Tranzitul din 1761 s-a produs spre sfârșitul Războiului de Șapte Ani (1756-1763), conflict major care a pus în joc cea mai mare parte a puterilor europene, pe o vastă parte a globului (Europa, America de Nord, India etc.). În pofida acestei stări de război, tranzitul a dat loc primei colaborări științifice multinaționale, implicând vreo șaizeci de locuri de observații, atât în Europa cât și în Asia și în Africa.[1]

Observarea tranzitului a pus, pentru prima oară, în evidență efectul de picătură neagră, efect optic în care o mică lacrimă neagră pare să lege discul planetei cu frontiera limbului solar, chiar imediat după cel de-al doilea contact și respectiv chiar înainte de cel de-al treilea contact, împiedicând, în felul acesta, cronometrajul precis al acestora.[2]

În 1761, savantul rus Mihail Lomonosov a consacrat un tratat întitulat Passage de Vénus devant le soleil[3] acestui eveniment.

Histoire de l'Académie royale des Sciences[4], tipărită în 1763, tratează, în mai multe locuri, despre acest tranzit al lui Venus.[5]

Listă (parțială) a observatorilor tranzitului

• Jean-Sylvain Bailly și Nicolas-Louis de Lacaille, la Conflans-sous-Carrière, Yvelines, Franța.
• Torbern Olof Bergman, la Uppsala, Suedia.
• Nathaniel Bliss, la observatorul din Greenwich, Anglia.
• Jean-Théodore Bouin, la Rouen.
• Thomas Bugge, Trondheim, Norvegia.
• César-François Cassini de Thury, la Viena, în Austria.
• Jean Chappe d'Auteroche, la Tobolsk, în Siberia.
• Theodoro De Almeida, Porto, Portugalia.

• Samuel Dunn, la Chelsea, Anglia.
• Jean-Paul Grandjean de Fouchy, la Passy.
• Richard Haydon, la Liskeard, Anglia.
• Gottfried Heinsius, la Leipzig, Germania.
• Peder Nielsen Horrebow, Copenhaga, Danemarca.
• Edme-Sébastien Jeaurat la Lycée Louis-le-Grand, Paris.
• Charles-Marie de La Condamine și Pierre-Charles Le Monnier, la château de Saint-Hubert.
• Jérôme Lalande, la Palais du Luxembourg / Palatul Luxembourg, Paris.

• Guillaume Le Gentil, la Puducherry, India.
• Mihail Lomonosov, la observatorul din Sankt Petersburg, Imperiul Rus.
• Cardinalul Paul d'Albert de Luynes, la Sens.
• Giovanni Domenico Maraldi, la Observatorul din Paris.
• Nevil Maskelyne, în Insula Sfânta Elena, Oceanul Atlantic.
• Charles Mason și Jeremiah Dixon, la Capul Bunei Speranțe.
• Tobias Mayer, la Göttingen.
• Christian Mayer, la Schwetzingen.

• Charles Messier, la hôtel de Cluny, Paris.
• Réginal Outhier la Bayeux, Franța.
• Alexandre-Gui Pingré, pe Rodrigues, insulă din Oceanul Indian.
• James Porter, la Constantinopol, Imperiul Otoman.
• Stepan Rumovski, la Selenghinsk, Imperiul Rus.
• James Short, la Saville House, Londra, Anglia.
• Pehr Wilhelm Wargentin, la Stockholm, Suedia.
• John Winthrop, St. John's, Newfoundland și Labrador, Terranova.
• Eustacho Zanotti, la Bologna, Italia.

Note

1. ^ en „1761 June 6th Transit of Venus”. Arhivat din original la 11 mai 2021. 
2. Arlot, Jean-Eudes, Le passage de Vénus (în français), EDP sciences, ISBN 9782868837318 Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
3. În română: „Trecerea lui Venus prin fața Soarelui”.
4. În română: „Istoria Academiei Regale de Științe”.
5. Histoire de l'Académie royale des Sciences, 1763.

Bibliografie

• „Mikhail Lomonosov and the discovery of the atmosphere of Venus during the 1761 transit”, Proceedings of the International Astronomical Union (în engleză), 2004 

• Observations par pays, nom des observateurs, lieux, instruments
• Tableau récapitulatif des expéditions du XVIIIe siècle liées au passage de Vénus devant le Soleil (publié par l'IMCCE).

Vezi și

• Tranzitul lui Venus
• Tranzitul lui Venus din 1769

Legături externe

• nl Observații după țară, numele observatorilor, locuri, instrumente
• Tablou recapitulativ al expedițiilor din secolul al XVIII-lea legate de locurile de pasaj al lui Venus în fața Soarelui (publicat de IMCCE).