Plateau des mille étangs
Plateau des mille étangs este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Franța întinsă pe o suprafață de 20.555 ha, integral pe uscat. LocalizareCentrul sitului Plateau des mille étangs este situat la coordonatele 47°48′20″N 6°36′52″E / 47.80559°N 6.61444°E. ÎnființareSitul Plateau des mille étangs a fost declarat arie specială de conservare în baza directivei 92/43 din 1992 referitoare la conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice[1] pentru a proteja 3 specii de plante și 21 de specii de animale.[2][3] BiodiversitateSituată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 24 de habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Turbării active, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Lacuri și iazuri distrofice naturale, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Mlaștini oligotrofe degradate, capabile încă de regenerare naturală, Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase.[3] La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 68 de specii de plante, 6 specii de păsări, 8 specii de amfibieni, 7 specii de mamifere, 4 specii de nevertebrate, 2 specii de pești, 8 specii de reptile.[2] Note
Vezi și |
Portal di Ensiklopedia Dunia