Picentini

Picentini
Poziția	Provincia Avellino Italia
Coordonate	40°42′26″N 14°59′53″E ({{PAGENAME}})
Suprafață	63.728 ha
Cod Natura 2000	IT8040021[1]
Modifică date / text

Picentini este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Italia întinsă pe o suprafață de 63.728 ha, integral pe uscat.

Localizare

Centrul sitului Picentini este situat la coordonatele 40.707138°N 14.998002°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

Situl Picentini a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în octombrie 1999[2] pentru a proteja 1 specie de plante și 52 de specii de animale.[3][4]

Biodiversitate

Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 18 habitate naturale: Tufărișuri termo-mediteraneene și de pre-deșert, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Păduri de Castanea sativa, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Păduri de fag din Apenini cu Abies alba și păduri de fag cu Abies nebrodensis, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Păduri de pin (sub-) mediteraneene cu pini negri endemici, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Peșteri inaccesibile publicului, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Râuri mediteraneene cu debit permanent și vegetație de Glaucium flavum, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Păduri de fag din Apenini cu Taxus și Ilex, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion.[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

• plante (1): Himantoglossum adriaticum
• păsări (33): ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), buha (Bubo bubo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), porumbel gulerat (Columba palumbus), prepeliță (Coturnix coturnix), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), Falco biarmicus, Falco naumanni, șoim călător (Falco peregrinus), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), Leiopicus medius, ciocârlie de pădure (Lullula arborea), gaia neagră (Milvus migrans), gaia roșie (Milvus milvus), vultur egiptean (Neophron percnopterus), potârniche (Perdix perdix), viespar (Pernis apivorus), fazan (Phasianus colchicus), sitar de pădure (Scolopax rusticola), turturică (Streptopelia turtur), sturzul viilor (Turdus iliacus), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
• amfibieni (3): Bombina pachypus, Salamandrina terdigitata, Triturus carnifex
• mamifere (8): lupul (Canis lupus), vidră de râu (Lutra lutra), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
• nevertebrate (5): Austropotamobius pallipes, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), rădașcă (Lucanus cervus), Melanargia arge, Rosalia alpina
• pești (2): Barbus tyberinus, salmo cettii (Salmo cetti)
• reptile (1): șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 12 specii de plante, 5 specii de amfibieni, 1 specie de mamifere, 9 specii de reptile.[3]

Note

1. Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018 
2. ^ D.G.R. n. 631 del 08/02/2000
3. ^ „Natura 2000 Standard Data Form for Picentini”. Accesat în 30 mai 2024. 
4. ^ „Picentini”. biodiversity.europa.eu. Accesat în 29 mai 2024. 

Vezi și

• Natura 2000
• Lista siturilor Natura 2000 din Italia