De-a lungul secolelor exploratorii a căutat o rută de comerț prin nordul Americilor, aceasta fiind pentru prima dată străbătută de exploratorul norvegianRoald Amundsen în cadrul unei expediții (1903-1906) cu nava Gjøa, care avea un deplasament de doar 47 de tone și cu un echipaj format din doar șase oameni; expediția a reușit să parcurgă pasajul din Groenlanda până în Alaska. Până în anul 2009, banchizele arctice nu permiteau navigația maritimă în cea mai mare parte a anului. Schimbările climatice au făcut mai accesibilă navigația prin Pasajul de nord-vest.[8][9][10][11] Contestarea suveranității lui prin revendicările asupra apelor pot complica transport maritim viitor prin regiune: Guvernul Canadei consideră Pasajul de nord-vest a fi parte a apelor teritoriale Canadiene,[12] dar Statele Unite ale Americii și o mulțime de țări europene declară că pasajul este o strâmtoare internațională și un pasaj de tranzit, permițând circulația liberă.[13][14]
^Brigham, L.; McCalla, R.; Cunningham, E.; Barr, W.; VanderZwaag, D.; Chircop, A.; Santos-Pedro, V.M.; MacDonald, R.; Harder, S.; Ellis, B.; Snyder, J.; Huntington, H.; Skjoldal, H.; Gold, M.; Williams, M.; Wojhan, T.; Williams, M.; Falkingham, J. (). Brigham, Lawson; Santos-Pedro, V.M.; Juurmaa, K., ed. Arctic marine shipping assessment(PDF). Norvegia: Protection of the Arctic Marine Environment (PAME), Consiliul Arctic.
^Østreng, Willy; Eger, Karl Magnus; Fløistad, Brit; Jørgensen-Dahl, Arnfinn; Lothe, Lars; Mejlænder-Larsen, Morten; Wergeland, Tor (). Shipping in Arctic Waters: A Comparison of the Northeast, Northwest and Trans Polar Passages. Springer. doi:10.1007/978-3-642-16790-4. ISBN978-3642167898.