Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării

Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării
Semnat	10 decembrie 1982 Montego Bay, Jamaica
Intrat în vigoare	16 noiembrie 1994[1]
Semnatari	157[2]
Participanți	167[2][3]
Ratificat de	166 (UE e numărat ca un stat)
Depozitar	Secretarul General al Națiunilor Unite
Limbă	arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă
Prezență online
United Nations Convention on the Law of the Sea la Wikisource
Modifică date / text

Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (engleză United Nations Convention on the Law of the Sea, prescurtat UNCLOS) este un acord internațional care a rezultat din a treia Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS III), care a avut loc între 1973 și 1982. Legea din Convenție definește drepturile și responsabilitățile națiunilor cu privire la utilizarea lor a oceanele lumii, de stabilire a orientărilor pentru întreprinderi, mediul, precum și managementul marin a resurselor naturale. Convenția, încheiată în 1982, a înlocuit patru tratate din 1958. UNCLOS a intrat în vigoare în 1994, la un an după ce Guyana a devenit a 60-a națiune ce a semnat tratatul.[1] Până în ianuarie 2015, 166 de țări și Uniunea Europeană au aderat la convenție.

Semnarea și ratificarea

     Au ratificat

     Au semnat, dar nu au ratificat

     Nu au semnat

Convenția a fost deschisă pentru semnare la 10 decembrie 1982 și a intrat în vigoare la 16 noiembrie 1994, după ratificarea celei a 60-a țară.[1] Convenția a fost ratificată de 167 de părți, care includ 166 de țări (163 de state membre a Națiunilor Unite plus observatorul Națiunilor Unite Palestina, precum și Insulele Cook și Niue) și Uniunea Europeană.[2][4]

State membre a Națiunilor Unite care au semnat, dar n-au ratificat

• Cambodgia, Columbia, El Salvador, Iran, Coreea de Nord, Libia, Emiratele Arabe Unite
• fără ieșire la mare: Afghanistan, Bhutan, Burundi, Republica Centrafricană, Etiopia, Liechtenstein, Rwanda

State membre a Națiunilor Unite care n-au semnat

• Eritreea, Israel, Peru, Siria, Turcia, Statele Unite ale Americii, Venezuela
• fără ieșire la mare: Andorra, Azerbaijan, Kazahstan, Kârgâzstan, San Marino, Sudanul de Sud, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan

Observatorul Națiunilor Unite Vatican nu a semnat Convenția.

Vezi și

• Zonă contiguă
• Zonă economică exclusivă

Note

1. ^ „The United Nations Convention on the Law of the Sea (A historical perspective)”. United Nations Division for Ocean Affairs and the Law of the Sea. Accesat în 30 aprilie 2009. 
2. ^ „United Nations Convention on the Law of the Sea”. United Nations Treaty Series. Arhivat din original la 12 octombrie 2014. Accesat în 1 decembrie 2013. 
3. „Chronological lists of ratifications of, accessions and successions to the Convention and the related Agreements”. United Nations Division for Ocean Affairs and the Law of the Sea. 8 ianuarie 2010. Accesat în 24 februarie 2010. 
4. La Convention des Nations Unies sur le droit de la mer, instrument de régulation des relations internationales par le droit, éd. L'Harmattan, 2011

Legături externe

• Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării