|
Parco Nazionale d'Abruzzo
Parco Nazionale d'Abruzzo este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 58.880 ha, integral pe uscat. LocalizareCentrul sitului Parco Nazionale d'Abruzzo este situat la coordonatele 41°51′01″N 13°41′14″E / 41.850278°N 13.687222°E. ÎnființareSitul Parco Nazionale d'Abruzzo a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 3 specii de plante și 50 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2020[1].[2][3] BiodiversitateSituată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 33 de habitate naturale: Păduri de fag din Apenini cu Taxus și Ilex, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Pajiști alpine și boreale, Lespezi calcaroase, Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Râuri mediteraneene cu debit permanent cu specii de Paspalo-Agrostidion și galerii riverane de Salix și de Populus alba, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Păduri de pin (sub-) mediteraneene cu pini negri endemici, Păduri ilirice de stejar și carpen (Erythronio-Carpinion), Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Mlaștini alcaline, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Peșteri inaccesibile publicului, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Formațiuni stabile xerotermofile de Buxus sempervirens pe pante stâncoase (Berberidion p.p.), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Păduri de stejar alb estice, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Râuri mediteraneene cu debit permanent și vegetație de Glaucium flavum, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase de la nivelul montan până la nivelul alpin (Thlaspietea rotundifolii), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Iazuri temporare mediteraneene, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti).[3] La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 131 de specii de plante, 1 specie de amfibieni, 2 specii de mamifere, 41 de specii de nevertebrate.[2] Note
Vezi și |
||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
