Otto Hoffmann von Waldau

Otto Hoffmann von Waldau
Date personale
Născut	7 iulie 1898 Bąków^⁠(d), Gmina Kluczbork^⁠(d), Voievodatul Opole, Polonia
Decedat	17 mai 1943 (44 de ani) Petrici, Blagoevgrad, Bulgaria
Cetățenie	Reich-ul German
Ocupație	militar aviator
Locul desfășurării activității	Berlin[1] Roma[1] Atena[1]
Activitate
Ramura	Luftwaffe
Gradul	General der Flieger[*][[General der Flieger (German airforce general officer)|​]]
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Mondial Primul Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (28 iunie 1942) Ordinul Coroana României (5 ianuarie 1942)
Modifică date / text

Mareșalul Albert Kesselring conversând cu generalul von Waldau pe aeroportul din Creta (noiembrie 1942)

Otto Hoffmann von Waldau (n. 7 iulie 1898, Bąków^⁠(d), Gmina Kluczbork^⁠(d), Voievodatul Opole, Polonia – d. 17 mai 1943, Petrici, Blagoevgrad, Bulgaria) a fost un general german care a comandat Corpul 10 Aerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A murit într-un accident aviatic pe 17 mai 1943.

Biografie

S-a născut la 7 iulie 1898 în satul Bankau din Silezia Superioară (azi Bąków, voievodatul Opole, Polonia).[2] Și-a început cariera militară în timpul Primului Război Mondial, înrolându-se ca voluntar la 13 decembrie 1915[2] în Regimentul 8 Dragoni „König Friedrich III.” (2 Silezian).[3] A fost avansat pe rând la gradele de Fähnrich (27 ianuarie 1917) și Leutnant (22 martie 1917)[3] și a îndeplinit atribuțiile de comandant de pluton (Zugführer) și apoi de ofițer de ordonanță.[3] Pentru activitatea sa a fost decorat cu Insigna neagră pentru răniți și cu ambele clase ale Crucii de Fier.[4]

A rămas în regimentul de dragoni până la încheierea războiului, apoi a fost ofițer de ordonanță în statul major al Diviziei de Cavalerie de Gardă (decembrie 1918 - 30 septembrie 1919) și comandant de pluton în Regimentul 8 Călăreți (1 octombrie 1919 - 1924).[3] În paralel a urmat cursuri de pregătire ca pilot militar în Elveția din 1920 până în 1923.[3] În 1924 a fost transferat ca ofițer fotograf (Bildoffizier) în statul major al Diviziei a III-a de la Berlin și a fost avansat la gradul de Oberleutnant la 1 august 1925.[3] A urmat apoi cursuri de pregătire pentru comandanți adjuncți organizate de statul major al Diviziei a III-a (1 octombrie 1928 - 30 septembrie 1930) și de statul major al Diviziei a VII-a și Ministerul Apărării Reich-ului (RKW) (1 octombrie 1930 - 30 septembrie 1931).[3] A servit apoi, din octombrie 1931, în statul major al Regimentului 3 Călăreți (Prusaci) din Rathenow.[3]

În februarie 1932 a fost transferat în Ministerul Apărării Reichului (RWM) și a fost avansat la gradul de Rittmeister la 1 martie 1933.[3] În anul 1933 a fost detașat în cadrul Ambasadei Germaniei de la Roma, unde a devenit la 1 aprilie 1935 atașat aeronautic, fiind transferat tot atunci în serviciul Luftwaffe.[5] A fost rechemat în Germania la 1 iunie 1935 și numit referent în Statul Major General al Luftwaffe; două luni mai târziu, la 1 august 1935, a fost avansat la gradul de maior (Major).[5]

A fost avansat la 1 octombrie 1936 la gradul de locotenent-colonel (Oberstleutnant) și a îndeplinit apoi funcțiile de comandant al Grupului 1 al Escadrilei 153 Bombardiere (1 octombrie 1936 - 30 septembrie 1937), șef al Secției 3 a Statului Major General al Luftwaffe (1 octombrie 1937 - 31 ianuarie 1938), șef al Secției de pregătire a personajului a Statului Major General al Luftwaffe (1 februarie 1938 - 31 ianuarie 1939) și șef al Secției Operații a Statului Major General al Luftwaffe (1 februarie 1939 - 10 aprilie 1942).[3] După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost avansat la 22 septembrie 1939 la gradul de colonel (Oberst).[5] În calitatea de șef al Secției Operații al Luftwaffe a fost responsabil cu organizarea Operațiunii Paula, care urmărea distrugerea aviației franceze în cursul Bătăliei Franței. În această perioadă a fost avansat la gradele de general-maior (Generalmajor) la 19 iulie 1940 și general-locotenent (Generalleutnant) la 1 martie 1942.[3]

La 12 aprilie 1942 generalul Waldau a fost numit comandant al unităților aviatice germane din Africa (Fliegerführer Afrika) și a îndeplinit această funcție până la 30 august 1942.[5] Pentru realizările sale din Africa de Nord, el a fost distins cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier la 28 iunie 1942.[2] La 30 august 1942 a fost numit general comandant al Corpului 10 Aerian, cu cartierul general la Atena, aerian X al Atenei și la 1 ianuarie 1943 a devenit șef al Comandamentului Luftwaffe din Sud-Est.[5] La 30 ianuarie 1943 a fost avansat la gradul de general de aviație (General der Flieger).[3]

A decedat la 17 mai 1943 în urma prăbușirii avionului său din cauza unui defect tehnic în apropierea orașului Petrici din sud-vestul Bulgariei.[5]

Decorații

• Crucea de Fier (1914) cl. a II-a și cl. I[4]
• Insigna neagră pentru răniți[4]
• Medalia pentru serviciu îndelungat în Wehrmacht cl. IV-I
• Crucea de Fier cu barete (1939) cl. a II-a și cl. I
• Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918
• Insigna de pilot-observator
• Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer (5 ianuarie 1942) „pentru activitatea ce a depus la Marele Cartier General, contribuind într'o largă măsură la conducerea operațiunilor în lupta contra bolșevismului, ducând aviația la victorie”[6]
• Ordinul Crucea Libertății cl. I cu spade (Finlanda, 25 martie 1942)
• Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (28 iunie 1942) ca Generalleutnant și Fliegerführer Afrika[2][7]
• Banda de braț Afrika

Imagini

• 
  Emiterea unui ordin pentru trupele germane de pe Frontul de Est. De la stânga la dreapta: mareșalul Göring și generalii Jeschonnek, Waldau și Kastner-Kirdorf (iunie 1941).
• 
  Mareșalul Kesselring și generalul Waldau pe aeroportul din Creta (1942)

Note

1. ^ „Otto Hoffmann von Waldau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015 
2. ^ Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, p. 76.
3. ^ Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, p. 77.
4. ^ Reichswehrministerium (ed.): Rangliste des Deutschen Reichsheeres. E.S. Mittler & Sohn, Berlin, 1930, p. 160
5. ^ Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, pp. 76-77.
6. Decret Regal nr. 10 din 5 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 17 din 21 ianuarie 1942, partea I-a, p. 379.
7. Scherzer 2007, p. 399.

Bibliografie

• Scherzer, Veit (2007). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (în German). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Lideri militari
Predecesor: Generalmajor Theo Osterkamp (interimar)	Comandant al Fliegerführer Afrika 12 aprilie – 30 august 1942	Succesor: General der Flieger Hans Seidemann
Predecesor: General der Flieger Hans Geisler	Comandant al X. Fliegerkorps 31 august – 31 decembrie 1942	Succesor: Generalleutnant Alexander Holle