Mihail Manicatide (n. 7 noiembrie1867, Giurgiu – d. 17 februarie1954, București) a fost un medic pediatru român, profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București. Este considerat fondatorul școlii științifice românești de pediatrie. Este autorul a două tratate de medicină infantilă apărute în mai multe ediții.[1]
Biografie
Mihail (Mihai în unele surse) Manicatide s-a născut în 1867 în orașul Giurgiu într-o familie de români macedoneni. Termină studiile liceale la Liceul „Sf. Sava” din București și urmează cursurile Facultății de Medicină din București unde obține, în 1893, titlul de doctor în medicină cu teza intitulată Studiul anatomo-patologic al ficatului.[2]
Pleacă la Paris ca bursier pentru a se specializa în pediatrie. Între anii 1897 și 1899 studiază la Berlin, la Institutul de anatomie patologică condus de către Rudolf Virchow și în Clinica infantilă a profesorilor Otto Heubner(de)[traduceți] și Adalbert Czerny(en)[traduceți], perioadă în care a fost președintele Societății românilor din Berlin, societate înființată în 1896.[3]