Maria Bosi
Maria Aurelia Bosi (căsătorită Igorov, n. , Bistrița, România) este o fostă handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de extremă. BiografieMaria Bosi și-a început cariera la Școala Sportivă pentru Elevi Bistrița, fiind pregătită de antrenorul Tellman Martini.[1] A jucat apoi ca junioare la Liceul Nr.2 „Mihai Eminescu” din Iași, cu care a obținut titlul național în 1972. Ea a fost convocată pentru prima oară la echipa națională de junioare a României în 1968. În total, Bosi-Igorov a înscris pentru reprezentativele românești de junioare și tineret 58 de goluri în 18 meciuri.[2] În 1972, ea a fost convocată la selecționata de senioare. Maria Bosi-Igorov a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia.[3] De asemenea, a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[4] În 1974, ea a câștigat titlul național alături de echipa IEFS București. Un an mai târziu, în sezonul competițional 1974/75, Bosi-Igorov a ajuns cu IEFS până în semifinalele Cupei Campionilor EHF, unde a fost învinsă de Spartak Kiev.[4] În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[4] Clasamentul extremelor dreapta a fost următorul: Maria Bosi (38 voturi), Nadire Ibadula Luțaș (35 voturi).[4] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[4] Astfel, în final, Maria Bosi-Igorov a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri și a înscris treisprezece goluri.[5] În 1978, Maria Bosi se transferă la Constructorul Baia Mare, echipă antrenată de Constantin Popescu. Având în componență și alte handbaliste importante precum Elisabeta Ionescu sau Hilda Hrivnak-Popescu, echipa din Baia Mare ajunge în finala Cupei României în 1978 și devine vicecampioană națională în 1979.[6] Maria Bosi Igorov a fost componentă a echipei României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial din 1978. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri și a înscris 10 goluri.[4] Maria Bosi-Igorov fost chemată pentru prima dată în 1972 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 168 de partide, în care a înscris 253 goluri.[2] Cariera profesionalăMaria Bosi-Igorov a fost pe rând laborant, profesor de educație fizică la Petroșani, Zalău, Baia Mare și Curtea de Argeș.[7] Din februarie 1993 a devenit asistent, apoi lector universitar la Academia Națională de Educație Fizică și Sport București, iar în 2004 a obținut diploma de doctor în Educație Fizică.[7] Între 2001-2005, ea a fost membră în Comisia de Apel a Federației Române de Kaicac-Canoe, iar din 2005 este membră în Comisia Tehnică a Federației Române de Handbal. Palmares
DistincțiiÎn 1970, Mariei Bosi i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”, iar în 2003, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[2] În 1976, Maria Bosi a primit, prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976, distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[8] În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Mariei Bosi i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[9] LucrăriSingură sau împreună cu alți autori, Maria Bosi a scris câteva lucrări didactice privitoare la handbal:[7][10]
De asemenea, ea este autoarea a numeroase articole publicate în reviste de specialitate și a numeroase expuneri în diferite conferințe și comunicări.[7] Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia