Elisabeta Ionescu
Elisabeta Ionescu (n. 20 martie 1953, București[1] – d. 7 iunie 2019, București[2]) a fost o handbalistă română, care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. BiografieElisabeta Ionescu a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia[3] și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[4] În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[4] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[4] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[4] Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5] Elisabeta Ionescu fost chemată pentru prima dată în 1971 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 81 de partide.[6] Palmares
DistincțiiÎn 1976, Elisabeta Ionescu a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[7] Tot în 1976, Elisabetei Ionescu i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului” pentru locul 4 obținut la Olimpiadă, iar în 1998, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[3] Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia