Maqama (Arabă: مقامة; pl. maqamat, مقامات) este un gen specific literaturii arabe, preluat ulterior și de alte literaturi orientale.
O Maqama este o formă de prozărimată si ritmată (sag”), cu scurte pasaje în versuri, formă care presupune o mare virtuozitate stilistică. Povestea se petrece într-un cadru fix: întâlnirea dintre un învățat rătăcitor și un fals cerșetor, personaje care sunt mereu aceleași, care se iau la întrecere în jocuri de cuvinte și rime rare, povestind diferite isprăvi la care au participat. Sensul cuvântului maqama pornește de la verbul qama, „a sta”, „a se ridica în picioare”, cu înțelesul originar de "adunare a tribului, ulterior de "cuvântare în fața unui audiforiu sau al unui deținător al puterii" [1], în context însemnând "a participa la o discuție literară luând cuvântul". [2]
Maqamat-ele sunt mai importante prin formă (stil) decât prin conținut; acesta se repetă adeseori - uneori chiar și la același autor - preluând clișee.
Cei doi exponenți clasici mai cunoscuți ai genului au fost Badi' al-Zaman al-Hamadhani (967-1007) și Abū Muhammad al-Qāsim al-Harīrī (1054-1122).. Acești autori sunt mai cunoscuți în Europa deoarece au fost traduși, cu măiestrie literară, de orientaliști celebri din secolul al XIX-lea, între care orientalistul francez Sylvestre de Sacy.
Traduceri în limba română
Al-Hamadhani/Al-Hariri, Șezători arabe (30 de maqamat), antologare, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Grete Tartler, Editura Univers, 1981eidibg
Al-Hamadhani/Al-Hariri, in Tartler Grete, Intelepciunea araba. De la preislam la hispanoarabi. Editia a III-a revazuta si adaugita. Polirom, Iasi, 2014..
---. The Maqamat of Badi' al-zaman al-hamadhani: Translated from the Arabic with an Introduction and Notes. Trans. W.J. Prendergast. London: Curzon Press, 1915.
al-Hariri, Abu Muhammad al-Qasim ibn `Ali. Maqamat al-Hariri. Ed. `Isa Saba. Beirut: Dar Sadr; Dar Beirut, 1970.
---. Sharh Maqamat al-Hariri. Beirut: Dar al-Turath, 1968.
al-Saraqusti, Abu l-Tahir Muhammad ibn Yusuf. Al-Maqamat al-Luzumiya. Trans. James T. Monroe. Leiden: Brill, 2002.
---. Al-Maqamat al-luzumiyah li-l-Saraqusti. Ed. Ibrahim Badr Ahmad Dayf. Alexandria: al-Hay'at al-Misriyat al-'Ammah li-l-Kitab, 2001.
---. al-Maqamat al-Luzumiyya. Ed. Hasan al-Waragli. Tetuan: Manšurat `Ukaz, 1995.
---. al-Maqamat al-Luzumiyya li'l-Saraqusti. Ed. Ibrahim Badr Ahmad Dayf. Alexandria: al-Hay'a al-Misriyya al-`amma li'l-Kitab, 1982.
---. Las sesiones del Zaragocí: Relatos picarescos (maqamat). Trans. Ignacio Ferrando. Saragossa: U Zaragoza P, 1999.
Arie, R. "Notes sur la maqama andalouse." Hesperis-Tamuda 9.2 (1968): 204-05.
de la Granja, F. "La maqama de la fiesta de Ibn al-Murabi al-Azdi." Etudes d'Orientalisme Dedieés a la mémoire de Lévi-Provencal. Vol. 2. Paris: Maisonneuve et Larose, 1962. 591-603.
Drory, Rina. "The maqama." The Literature of Al-Andalus. Eds. María Rosa Menocal, Michael Sells and Raymond P. Scheindlin. Cambridge: Cambridge University, 2000. 190-210.
Hamilton, Michelle M. "Poetry and Desire: Sexual and Cultural Temptation in the Hebrew Maqama Tradition." Wine, Women and Song: Hebrew and Arabic Literature of Medieval Iberia. Eds. Michelle M. Hamilton, Sarah J. Portnoy and David A. Wacks. Estudios de Literature Medieval Number: 2: Juan de la Cuesta, Newark, DE, 2004. 59-73.
Ibn Shabbetai, Judah ben Isaac. 'Minhat Yehudah', '‘Ezrat ha-nashim' ve-'‘En mishpat'. Ed. Matti Huss. Vol. 1. 2 vols. Jerusalem: Hebrew University, 1991.
Ibn Zabara, Joseph ben Meir. Llibre d'ensenyaments delectables: Sèfer Xaaixuïm. Trans. *Ignasi González-Llubera. Barcelona: Editorial Alpha, 1931.
Ignasi González-Llubera. Sepher Shaashuim. Ed. Israel Davidson. New York: Jewish Theological Seminary, 1914.
Katsumata, Naoya. "The Style of the Maqama: Arabic, Persian, Hebrew, Syriac." Arabic and Middle Eastern Literatures 5.2 (2002): 117-37.
Mirsky, Aharon. "al-Harizi, Judah ben Solomon." Encyclopedia Judaica CD-ROM Edition Version 1.0. Ed. Geoffrey Wigoder. Jerusalem: Judaica Multimedia, 1997.
