Lucilia Georgescu-Stănculeanu
Lucilia Georgescu-Stănculeanu (n. 11 mai 1925, loc. Țibănești, com. Tufești, județul Brăila – d. 10 noiembrie 2002, București) a fost o cercetătoare, folcloristă și etnomuzicologă româncă. BiografieS-a născut la data de 11 mai 1925 în localitatea Țibănești, comuna Tufești, județul Brăila. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București, între 1947-1951, cu profesorii Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Leon Klepper și Marțian Negrea (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner și Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Vicol și Dumitru D. Botez (dirijat coral) și Eugenia Ionescu (pian) În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, fiind succesiv: asistent provizoriu (1949-1950), asistent definitiv (1950-1953), cercetător (1953-1956), cercetător ajutător (1956-1957), cercetător științific principal (1969-1988). Între 1953-1955 este preparator la cursul de istoria muzicii la Conservatorul din București. În același timp este redactor-șef adjunct la „Revista de folclor”. A întreprins cercetări și culegeri de folclor în zonele Pașcani, Târgu Frumos, Arad, Covăsinț, Isverna, Muscel, Banatul de Sud, Bicaz, Brașov, Bihor, Alba etc. A transcris peste 1000 de texte și melodii, realizând împreună cu Mariana Kahane o lucrare fundamentală - Cântecul Zorilor și Bradului, în 1988, distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R.S.R. DecesulMoare la data de 10 noiembrie 2002 la București. LucrăriVolume
Studii și articole
Bibliografie
|
Portal di Ensiklopedia Dunia