Luceafărul (revistă fondată în 1958)

Pentru alte sensuri, vedeți Luceafărul (dezambiguizare).

Luceafărul a fost o revistă bilunară a Uniunii Scriitorilor din România, care a apărut în 15 iulie 1958, la București, ca o continuatoare a publicației „Tînărul scriitor”. În etapa de concept, acesteia i s-a spus „Miorița“, mai apoi fiind definitiv redenumită în „Luceafărul“.[1]

Revista „Tînărul scriitor”[2] fusese înființată în 1948 cu scopul declarat de formare instituționalizată a unei generații de tineri scriitori, necontaminați de ideologia burgheză[3], prin Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.

De la început, revista Luceafărul, care avea 12 pagini, și-a declarat scopul de a promova tinerii scriitori.

În anii 1970-1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă”,[4] fiind văzută din exteriorul României ca fiind de extremă dreaptă.[5]

După 1989 revista Luceafărul a apărut într-o serie nouă, cu titlul „Luceafărul de dimineață”, inițiată de Laurențiu Ulici, devenit între timp și președinte al Uniunii Scriitorilor din România. După dispariția acestuia, publicația a fost condusă, până în noiembrie 2007, de prozatorul Marius Tupan.[6]

Redactori-șefi

• Mihai Beniuc (1958–1961)
• Dan Deșliu (1961–1963)
• Eugen Barbu (1963-1968)
• Ștefan Bănulescu (1968-1971)
• Virgil Teodorescu (1972-1974)
• Nicolae Dragoș (1974-1980)
• Nicolae Dan Fruntelată (1980-1990)
• Laurențiu Ulici (1990-2000)
• Marius Tupan (2000-2007)

Note

1. Pe firul apei: Revista Tânărul scriitor
2. Răduț Bîlbîie Tânărul scriitor - o monografie, Editura Tritonic, 2005, ISBN: 973-733-023-4
3. Tanarul scriitor o monografie
4. MIRCEA DINESCU^[nefuncțională], Alex. Ștefănescu, România Literară, anul 2000, numărul 48, accesat la 19 iunie 2013
5. David S. Wyman, Charles H. Rosenzveig, The World Reacts to the Holocaust, Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1996, p. 245
6. Uniunea Scriitorilor – Reviste