Listă de cuvinte românești moștenite probabil din limba dacă

Lista de mai jos cuprinde cuvinte din limba română care, se presupune, au fost moștenite din limba dacă. Întrucât informațiile pe care le avem despre limba dacilor și a tracilor sunt extrem de sărace, cuvintele din această listă pot fi considerate, în cel mai fericit caz, ca având un mare grad de probabilitate de a fi autohtone.

În coloana Surse se face trimitere la următoarele lucrări:

• „Hașdeu”: B. P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae;
• „Russu”: Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor;
• „Vraciu”: A. Vraciu, Limba daco-geților.
• „Brâncuș”: Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române.
• "Vinereanu": Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language[1]

Notația (albaneză) marchează acele cuvinte pentru care I. I. Russu a găsit un corespondent de origine indo-europeană în limba albaneză.

Cuvânt	Surse	Etimologie / Observatii
abeș	Hașdeu, Vraciu
Abrud	Hașdeu
abur	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș, Vinereanu	PIE *bholo– ‘abur, ceață’, Cf. alb. avull (Gheg) abull (Tosk)
acăța	Russu, Vinereanu	lat. accapitiare
ademană („dar, mită”)	Vraciu;	etimon alternativ: magh. adomány
ademeni	Hașdeu	Cf. magh. adomány.
adiia	Russu, Vinereanu	PIE *dheu
aghiuță	Hașdeu	Cf. ngr. aghios
aidoma	Hașdeu	A + sl. vidomŭ „vizibil”.
alac	Hașdeu	Cf. magh. alakor.
ală	Hașdeu
aldea	Hașdeu
ameți	Russu	Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).
amurg	Russu, Vinereanu	A + cf. alb. murg
anina	Russu, Vinereanu	PIE *ar–
aprig	Russu, Vinereanu	PIE *preg– ‘lacom, aspru, vehement’
argea	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș	PIE *areg– ‘a închide’, cf. alb ragëlia
Argeș	Hașdeu, Brâncuș, Vinereanu	PIE *ar(e)g’-, arg’- ‘alb, luminos’
arunca	Russu	Lat. eruncare (a arunca/a înlătura), cf. it arroncare, sp. arrancar
azugă	Hașdeu
baci	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
baier	Russu
baligă	Russu (albaneză), Brâncuș
baltă	Russu (albaneză), Brâncuș
bară	Hașdeu	Din fr. barre.
Barba-cot	Hașdeu
barză	Hașdeu, Russu, Vraciu, Brâncuș
bască	Hașdeu, Russu (albaneză), Brâncuș	fr. basque.
batal	Hașdeu
bălaur / balaur	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
băga	Russu
băiat	Russu
bălan	Hașdeu
beregată	Russu	Apare si in latina populara `verucata` (de la veruca - indicand aspectul mărului lui Adam) si sarbo-croata `berikat`.
bîr	Vraciu
Bârsei / Bîrsei (și numele Bârsan)	Brâncuș
boare	Russu	Lat. boreas. (cf. Boreu, zeul al vânturilor nordice la greci) / Boreas (Βορέας, Boréas; de asemenea Βορρᾶς, Borrhâs) - zeul grec al vântului rece de Nord, al furtunii si al iernii.
bordei	Hașdeu, Russu
bortă	Hașdeu
brad	Hașdeu, Russu (albaneză)
brîndușă	Russu
brînză	Hașdeu, Russu, Vraciu
brîu	Russu (albaneză)
brusture	Russu (albaneză)
Bucegi	Brâncuș
bucura	Russu (albaneză), Brâncuș
buiestru	Russu
bunget	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu
burghiu	Hașdeu	Din tc. burgu, bg., scr. burgija.
burlan	Russu
burtă	Russu
burtucă	Hașdeu
burtuș	Hașdeu
butuc	Russu
butură	Russu
buză	Russu (albaneză)
caier	Russu
cață	Russu
căciulă	Russu (albaneză), Brâncuș
căpușă	Russu (albaneză)
căpută	Russu (albaneză)
cătun	Russu (albaneză), Brâncuș
cioară	Hasdeu, Vraciu
cioban	Hașdeu	Din tc. çoban
cioc	Hașdeu, Vraciu	Onomatopee
ciocîrlie	Hașdeu	Din "cioc"
ciomag	Hașdeu
cîrlan	Russu
cîrlig	Russu
codru	Hașdeu, Vraciu	Lat. quodrum
copac	Russu (albaneză), Brâncuș
copil	Russu, Brâncuș	Termen cu manifestari proto-slave: kopylъ („bastard”) / ucraineană копил (kopyl) sau копиля (kopylja) / sârbo-croată копиле (kȍpile) / bulgară копил (kópele) - din kopàti („a săpa, a cultiva”). Cuvantul apare în albaneză kopil si greaca bizantină κόπελος (kópelos), indicand un substrat paleo-balcanic: cochil aromân, copil meglenoromân („bastard”), cupilaș („copil”).
creț	Russu
cruța	Russu (albaneză)
cujbă	Hașdeu
culbec	Hașdeu
curma	Russu (albaneză)
curpăn	Russu (albaneză)
cursă	Russu (albaneză)
custură	Russu
darari	Russu
daș	Russu (albaneză)
dărîma	Russu (albaneză)	Lat. *deramare. (cf. it. diramare, sp./pt. derramar)
deh	Hașdeu
deretica	Russu	Lat. de-radicare.
descăța	Russu
descurca	Russu	Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
desghina	Russu	Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
dezbăra	Russu
dezgauc	Hașdeu
doină	Hașdeu, Vraciu
don	Hașdeu
dop	Russu
droaie	Russu
dulău /dunga/	Hașdeu, Vraciu
fărîmă	Russu (albaneză)
fluier	Brâncuș
gard	Russu (albaneză), Brâncuș
gata	Russu (albaneză), Brâncuș
gălbează	Russu (albaneză)
genune	Hașdeu, Russu
gheară	Russu
ghes	Russu
ghimpe	Russu (albaneză), Brâncuș
ghiob	Hașdeu
ghionoaie	Russu (albaneză), Brâncuș
ghiont	Russu
ghiuj	Hasdeu, Vraciu, Brâncuș
gîde	Hașdeu
gîdel	Hașdeu
gordin	Hașdeu
gorun	Russu
grapă	Russu (albaneză), Brâncuș
gresie	Russu (albaneză), Brâncuș
groapă	Russu (albaneză), Brâncuș
grui	Russu
grumaz	Russu (albaneză), Brâncuș
grunz	Russu (albaneză)
gudura	Russu
gușă	Russu (albaneză), Brâncuș	Lat. geusiae.
gutui
horinca	hutanu	Din ucr. horilka
hojma	Hașdeu, Vraciu
iazmă	Hașdeu
iele	Hașdeu
încurca	Russu	Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
înghina	Russu	Probabil lat. *imbinare.
îngurzi	Russu
înseila	Russu
întrema	Russu
jilț / jielț („pîrîu”)	Hașdeu, Vraciu
jumătate	Brâncuș
leagăn	Russu	Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
lepăda	Russu
lespede	Russu
leșina	Russu
mal	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
maldac	Hașdeu
mare	Brâncuș	Probabil lat. mas, maris.
mazăre	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
măceș	Russu
mădări	Russu
măgar	Brâncuș
măgură	Russu (albaneză), Brâncuș
mălai	Hașdeu
mămăligă	Hașdeu
mărcat	Russu
mărar	Brâncuș
mătură	Russu (albaneză)
Mehadia	Hașdeu
melc	Hașdeu, Russu, Vraciu
mieru	Russu
mire	Hașdeu, Russu, Vraciu
mistreț	Russu
mișca	Russu
mînz	Russu (albaneză), Brâncuș
morman	Russu
mosoc	Hașdeu
moș	Russu (albaneză), Brâncuș
moț	Hașdeu
mugure	Russu (albaneză), Brâncuș
munună	Russu
murg	Russu (albaneză), Brâncuș
mușat	Russu
năpîrcă	Russu (albaneză), Brâncuș
năsărîmbă	Hașdeu
nițel	Russu
noian	Russu, Brâncuș
ortoman	Hașdeu
păstaie	Russu (albaneză)
păstra	Russu
pînză	Russu
pîrîu	Russu (albaneză), Brâncuș
prunc	Russu
pupăză	Brâncuș
pururea	Russu (albaneză)
rață	Hașdeu, Vraciu, Brâncuș
ravac	Hașdeu
răbda	Russu
reazem	Russu
ridica	Russu	Lat. eradicare „a dezrădăcina”
rîmfă	Hașdeu
rînză	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
sarbăd	Russu (albaneză), Brâncuș
Sarmizegetusa	Hașdeu
scăpăra	Russu (albaneză), Brâncuș
scrum	Russu (albaneză), Brâncuș
scula	Russu (albaneză)	Probabil lat. *excubulare.
scurma	Russu	Probabil lat. excorrimare.
sîmbure	Russu (albaneză), Brâncuș
sîmvea	Hașdeu
spînz	Russu (albaneză)
stăpîn	Hașdeu, Vraciu
stărnut	Russu
stejar	Hașdeu, Vraciu
steregie	Russu
sterp	Russu (albaneză)
stingher	Sorin
stînă	Hașdeu, Vraciu
străghiată	Russu
strepede	Russu (albaneză)
strugure	Russu, Brâncuș
strungă	Russu (albaneză), Brâncuș
sugruma	Russu
sugușa	Russu
șale	Russu (albaneză)
șiră	Hașdeu, Russu
șopîrlă	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
șoric	Russu
șut	Russu (albaneză)
tare	Russu
traistă	Hașdeu
tulei	Hașdeu
țap	Russu (albaneză), Brâncuș
țarc	Russu (albaneză)
țarină	Russu
țiței
țăruș	Russu
țundră	Hașdeu
țurcă	Hașdeu
uita	Russu	Lat. * oblitare (< oblitus).
undrea	Russu
urca	Russu	Probabil lat. *oricare (= oriri).
urcior	Russu
urdă	Hașdeu, Russu, Vraciu
urdina	Russu
urdoare	Russu
vatră	Hașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
vătăma	Russu	Lat. victimare.
vătui	Russu (albaneză)
viezure	Russu (albaneză), Brâncuș
viscol	Russu
zară	Russu, Brâncuș
zăr	Russu
zburda	Russu
zestre	Russu
zgardă	Russu (albaneză), Brâncuș
zgîria	Russu (albaneză?)	Lat. *scaberare (< scaber).
zgîrma	Russu
zimbru	Hașdeu, Vraciu
zîrnă	Hașdeu

Bibliografie

• B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1887-1895
• I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Științifică, București, 1967; Editura Dacica, București, 2009
• I. I. Russu, Elemente autohtone în limba română, Editura Academiei RSR, București, 1970
• I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
• Ariton Vraciu, Limba daco-geților, Editura Facla, Timișoara, 1980
• Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
• C. Drăgulescu, R. Drăgulescu, Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plante, Editura Universității Sibiu, 2000
• C. Vaczy, Nomenclatura dacică a plantelor la Dioscorides și Pseudo-Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, V/1968 p. 59-74, VI/1969 p. 115-129, VIII/1971 p. 109-133, IX/1972 p. 109-117

Legături externe

• George Pruteanu: „Cuvinte considerate de specialiști ca aparținînd, foarte probabil, limbii dacilor”^[nefuncțională]
• Genealogia limbii române. Idei extrase din bibliografia de specialitate și din lucrări conexe
• I. I. Rusu, Elemente autohtone în limba română. Substratul comun româno-albanez, Ed. Academiei RSR, București, 1970; capitolul „Istoricul cercetărilor privind raporturile etno-lingvistice româno-albaneze și substratul” Arhivat în 30 septembrie 2011, la Wayback Machine., pp. 14–47
• https://limbaromana.org/en/dictionary/

Vezi și

• Listă de denumiri geografice dacice
• Denumiri dacice de plante medicinale

1. Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020, [1]