Lirele de UrLirele de Ur (cunoscute și ca: Lirele Urului sau ca Harpa și cele trei lire de Ur) sunt considerate ca fiind cele mai vechi instrumente muzicale cu coarde. În 1929, arheologi conduși de arheologul britanic Leonard Woolley au descoperit aceste instrumete muzicale atunci când ei excavau Cimitirul Regal din Ur între anii 1922 și 1934. Ei au descoperit 3 lire și o harpă în Ur, oraș localizat în ce a fost odată Mesopotamia antică și care astăzi este în sudul Irakului.[1][2]. Lirele și harpa au peste 4.500 de ani vechime, datând din timpul Perioadei dinastiilor timpurii. Decorațiunile ce împodobesc lirele și harpa sunt exemple elegante de artă mesopotamiană a perioadei în care au fost realizate.[3] Leonard Woolley, un arheolog englez, a descoperit lirele și harpa alături de scheletele a zece femei în Cimitirul Regal din Ur. Deși au fost descoperire în total trei lire și o harpă, ele sunt numite deobicei „lirele de Ur”. LireleLira (din greacă: λύρα, lýra) este un instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. La lirele de Ur se cânta cu ambele mâini.[4] Datorită locului în care au fost descoperite se crede că lirele erau folosite în timpul cereminiilor religioase sau ca acompaniamente pentru cântece. Fiecare liră are 11 coarde. Galerie
Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia