ro Karl Gr%C3%BCnn

Date personale
Karl Grünn
Născut	20 februarie 1855 Periam, Banat
Decedat	30 noiembrie 1930, (75 de ani) Ramat Gan, Palestina sub mandat britanic
Părinți	Johann Grünn Maria von Niameszny
Frați și surori	Ludwig Baróti Grünn
Căsătorit cu	Katharina-Maria Weber
Naționalitate	România, origine șvăbească
Ocupație	preot catolic, poet de limba germană cultă și în dialectul șvăbesc
Studii	Studii de teologie la Timișoara
Activitatea literară
Subiecte	natură, viața din satele șvăbești, viața ciobanilor români, sârbilor și a țiganilor
Specie literară	poezie
Opere semnificative	poezia „Perjamosch“
Modifică date / text

Karl Grünn (n. 20 februarie 1855, Periam ^[1] - d. 30 noiembrie 1930, Ramat Gan) a fost un preot catolic, poet de limba germană cultă și în dialectul șvăbesc din Banat ^[2]

Biografie

S-a născut în localitatea Periam, ce purta numele german Perjamosch, ca fiu al învățătorului Johann Grünn și al soției sale Maria, născută von Niameszny. Din cei cinci frați ai săi, Ludwig Baróti Grünn a devenit cunoscut ca istoric.

Karl Grünn a început să scrie versuri din copilărie. Mama sa îl dusese la biserică, unde pictorul finisa chipul Fecioarei Maria în cupola turlei. Karl Grünn a scris o poezie despre această pictură.

A urmat apoi gimnaziul la Seghedin, după care a studiat teologia la Timișoara.

În 1878 a fost hirotonit preot și a slujit în calitate de capelan la bisericile din Großjetscha (Iecea Mare), Lenauheim, Orzydorf (Orțișoara) și, timp de trei ani, în Deutschzerne (Srpska Crnja). Aici a cunoscut-o pe Katharina Maria Weber. După trei ani au început o cale comună în Gertjanosch (Cărpiniș), ce a durat până la sfârșitul vieții ei.

A mai fost preot în Deutschbokschan (Vasiova), Großkikinda (Chichinda Mare), Elek, Anina, devenind 1894 preot paroh în Homolitz an der Donau (Omolița), unde a slujit timp de 16 ani.

În 1910 și-a văzut visul împlinit - s-a întors ca preot în localitatea sa natală. În 1928 s-a pensionat. După pensionare, ultimii doi ani ai vieții, i-a dedicat creației poetice.

Poeziile sale oglindesc dragostea sa pentru natură, pentru oamenii simpli și pentru țăranii și meseriașii șvabi. Reia permanent teme privind viața din satele șvăbești. Prin versurile sale, cititorul poate arunca o privire și în viața ciobanilor români, a vecinilor săi sârbi și a țiganilor.

În cea mai cunoscută poezie a sa, „Perjamosch“ descrie strămutarea locuitorilor din Perjamosch pe dealul din apropiere și încearcă să explice proveniența numelui satului.