|
Județul Vrancea
Vrancea este un județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă sunt: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău. Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali. EtimologieÎn româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”.[1] Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă[formulare evazivă], mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași.[2] Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).[necesită citare] Geografie Relief  Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului. Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m. Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăști, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă. La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului. Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite. GeologieDin punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul. Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m. Rețea hidrograficăRețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:
Total: 4.513 km² FlorăFlora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc). Faună Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km². Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului. Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia. Seismicitatea Vrancei Teritoriul județului Vrancea este cea mai activă zonă seismică a României, cu cutremure anuale ale căror adâncimi focale sunt cuprinse între 80 și 160 km și, prin urmare, afectează regiuni largi. Cutremurele cu epicentrul în Vrancea sunt cauzate de deplasările blocurilor de falie din apropiere. Au fost înregistrate cutremure devastatoare cu magnitudinea de la 7 la 8 pe scara Richter. Cele mai mortale au fost cutremurul din Vrancea din 1977, care a ucis peste 1.500 de oameni în România și Bulgaria, și cutremurul din Vrancea din 1940, care a ucis peste 1.000 de oameni. Cel mai puternic a fost cutremurul din Vrancea din 1802, cu o intensitate estimată la 7,9 pe scara amplitudinii momentului, dar care a ucis doar 4 persoane. Alte cutremure notabile au fost cutremurul Vrancea din 1738, cutremurul Vrancea din 1838 și cutremurul Vrancea din 1986 HeraldicaActuala stemă a județului Vrancea vine cu un aport semnificativ de simboluri la nivel de regiune. Aceasta este reprezentată de un scut roșu-albastru-gri, pe care se regăsesc acvila cu cruce de aur în cioc, însoțită de soare, simbolurile Moldovei și Munteniei, capul de bour care semnifică lupta înaintașilor pentru realizarea Unirii Principatelor Române, dar precum și un butoi și ciorchinii de struguri, care amintesc de frumoasele podgorii și ponderea însemnată a viticulturii în județul Vrancea. În partea centrală a stemei putem observa cu culoarea galbenă și text negru, textul Onoarea și patria.
Variante vechi ale stemei
IstoricPentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).[3]  Din punct de vedere administrativ, reședința județului, Focșani, s-a format ca un singur oraș în urma Unirii Principatelor în 1859. Partea moldoveană fusese reședința ținutului moldovean Putna, iar cea sudică, a județului muntean Slam Râmnic. În 1864, orașul Focșani a fost unificat și a devenit reședința județului Putna. Teritoriul actual al județului Vrancea cuprinde cea mai mare parte a acelui județ Putna (excepție făcând comunele din nordul extrem, începând cu Sascut, care acum sunt în județul Bacău, precum și părți din județele Râmnicu-Sărat, Tecuci și Tutova. Județul Vrancea a fost constituit în 1968, pe un teritoriu care la acea dată făcea parte din regiunile Bacău și Galați. La acea dată, cu ocazia organizării administrativ-teritoriale efectuate de regimul comunist, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a căpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.[4] Județul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de istoricul Constantin C. Giurescu), în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor, anunță pe judele Brașovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat știrea de la câțiva locuitori din Transilvania ce „au ieșit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”). Istoricii și cercetătorii sunt de părere că acest cuvânt face parte din patrimoniul lexical traco-dac, VRAN însemnând pădure/munte. Poate acest lucru explică de ce în scrierile timpului, Vrancea mai era numită și „Pământul cu păduri bogate” sau „Pământul Negru”. Vrancea poate fi considerată leagănul celui mai expresiv poem al etnogenezei românești, ”Miorița”. Una dintre cele câteva sute de variante ale baladei „Miorița”, regăsite în creația populară vrânceană, a fost culeasă pentru întâia oară de Alecu Russo la Soveja în 1846, trimisă lui Vasile Alecsandri și publicată în culegerea acestuia, „Poezii populare”. Vrancea este un pământ cu o istorie bogată. Actualul județ Vrancea cuprinde, în proporție de două treimi, fostul Ținut Putna (mai târziu județ), având ca nucleu de constituire Țara Vrancei, la care s-a adăugat, în 1968, o parte din fostul județ Râmnicu-Sărat. Vrancea istorică, localizată în partea de nord-vest a județului, a existat ca stat țărănesc autonom, stăpânind în comun un singur trup de moșie, înainte de întemeierea Țării Românești și a Moldovei. Ținutul Putnei a intrat oficial în hotarele Moldovei, cu autonomia amintită, la 10 martie 1482, când Ștefan cel Mare a stabilit granița cu Țara Românească pe râul Milcov, adăugându-i-se ulterior, trei regiuni: Vrancea istorică, regiunea de răsărit (Olteni) și Ținutul Adjudului. La 24 aprilie 1574, la Jiliște, lângă Focșani, Ion Vodă cel Cumplit (1572 – 1574) a obținut o victorie strălucită împotriva oștilor turcești. Istoria consemnează în aceste locuri și alte evenimente memorabile: trecerea prin Ținutul Putnei și prin Focșani a lui Mihai Viteazul în 1600, în drumul său victorios pentru realizarea visului unirii într-un singur stat a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei. Între anii 1714 și 1734, vrâncenii au luptat împotriva cotropirii de către maghiari a unor munți dăruiți lor de către marele Voievod, iar în primele două decenii ale secolului XIX au luptat pentru ieșirea din „boieresc”, Vrancea fiind făcută danie vistiernicului Iordache Russet Roznovanu de către domnitorul Constantin Ipsilanti. Între evenimentele de seamă petrecute pe teritoriul județului Vrancea, se menționează și luptele de la Mărtinești și Focșani din timpul războiului ruso-turc din 1789. După înlăturarea monopolului turcesc asupra comerțului exterior al Țării Românești și activarea portului Galați, spre care se îndreptau produsele agricole și manufacturiere din zonă, regiunea cunoaște o revigorare economică. În perioada contemporană, Focșanii au fost simbolul libertății și demnității românești, al Unirii dintre Moldova și Țara Românească de la 24 ianuarie 1859, prin care s-au pus bazele statului modern român. Focșanii au fost centrul primelor instituții ale noului stat unificat român: Comisia Centrală și Curtea de Apel. Un alt reper istoric este Casa memorială Ion Roată, țăran ales membru al Divanului ad-hoc, care a fost direct implicat în Unirea Principatelor Române. Remarcabilă este și unitatea de voință și acțiune a tuturor vrâncenilor din Războiul de Independență din anii 1877 – 1878. Primul Război Mondial e consemnat în istoria Vrancei cu litere de aur. Aici se desfășoară, din Zboina Neagră și până în Valea Siretului, la Doaga, Muncelu, Cireșoaia, Străoane, Panciu, Străjescu, luptele eroice din vara anului 1917, care au culminat cu marea bătălie de la Mărășești. În timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Europa a repurtat primele victorii asupra Germaniei pe câmpurile de luptă de la Mărăști și Mărășești, în Vrancea. Aceste victorii au dus la desăvârșirea statului național unitar român la 1 decembrie 1918. Vrancea este locul cu cele mai importante memoriale și mausolee ridicate în onoarea jertfei eroilor Primului Război Mondial: Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani. Ca semn de recunoaștere a sacrificiilor făcute de orașul Mărășești, în august 1917, guvernul francez i-a acordat, doi ani mai tarziu, Crucea de Război a Franței. După Marea Unire, odată cu efervescența vieții culturale românești, determinată de noul stadiu de dezvoltare socio-economică în care pășise România Mare, Vrancea, prin oamenii săi de cultură și știință afirmați pe plan național și european, prin instituțiile sale de învățământ și de artă, s-a remarcat ca unul dintre centrele importante ale spiritualității românești. Urmând cursul firesc al progresului societății omenești din ultima jumătate a secolului al XX-lea, prin dezvoltarea economică, prin extinderea urbanizării în principalele sale localități, prin dimensiunea și varietatea fenomenului cultural, județul Vrancea a căpătat trăsăturile unui spațiu românesc modern, în care noul și vechiul, prezentul și trecutul formează un tot armonios și expresiv. Organizarea administrativ-teritorialăOrașe și municipiiDin punct de vedere administrativ, județul Vrancea este format din 2 municipii: Focșani, municipiu; reședință de județ și Adjud și 3 orașe: Mărășești, Odobești și Panciu.
Diviziuni administrativeArticol principal: Listă de localități din județul Vrancea
Județul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.
Structura administrativăÎmpărțirea administrativă a județului este următoarea:
Politică și administrație2024–prezent.png) Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2024, consiliul este prezidat de Nicușor Halici de la PSD iar componența politică a consiliului este următoarea:[5]
2020–2024.png) Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Nicușor Halici de la PSD, iar componența politică a consiliului județean a fost următoarea:[6]
2016-2020.png) Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2016, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:
2012-2016Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2012, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:
2008-2012Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2012, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:
Președinți de consiliu județean și prefecțiLista președinților consiliului județean din 1992: Comune
PopulațieComponența etnică a Județului Vrancea Români (92,2%) Romi (1,8%) Necunoscută (5,7%) Altă etnie (0,3%) Populația județului Vrancea la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc.; 2011: 340.310loc. Economie Județul Vrancea are o industrie diversificată, bazată pe condițiile specifice și resursele naturale și de mediu existente în județ. Economia județului Vrancea este caracterizată de varietatea resurselor locale existente care pot fi atrase în activitățile economice și de tradiția în prelucrarea acestora. Județul este renumit pentru vinurile sale, fiind și cel mai mare producător din România. Peste 11% din suprafața județului este acoperită cu viță de vie. Cele mai cunoscute regiuni viticole ale județului sunt: În plus, principalele industrii ale județului sunt următoarele:
Agricultura
Suprafața agricolă reprezintă peste 52% din totalul suprafeței județului, din care terenul arabil reprezintă 58,06%, drept pentru care aceasta zonă este ideală pentru investitii in agricultura și cresterea animalelor. Construcții
Servicii
ViticulturaJudețul Vrancea face parte din Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei, iar viticultura reprezintă un important sector economic. Suprafața viticolă a Vrancei este împărțită în trei podgorii reprezentative: Panciu, Odobești și Cotești. În Vrancea viticultura constituie o activitate tradițională, de mare importanță economică, beneficiind de condiții naturale favorabile. Podgoria Panciu, cu o suprafață de peste 8.100 ha, a fost și rămâne o permanentă atracție pentru cei doritori să cunoască frumusețile acestor locuri. În trecut, renumele podgoriei îl făceau vinurile obținute din soiuri tradiționale, precum Plăvaie, Galbenă, Băbească neagră, Fetească albă și Fetească neagră. Ulterior, au cucerit teren și altele: Fetească regală, Riesling Italian, Sauvignon, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, care au permis obținerea unor vinuri cu denumire de origine controlată și apariția vinurilor spumante, care au ridicat faima podgoriei. Podgoria Odobești, cu o suprafață de aproximativ 7.000 ha, este cea mai veche podgorie din țara noastră, fiind considerată podgorie dacică. Profilată pe producerea de vinuri și în mod deosebit a celor albe, în podgoria Odobești se cultivă o mare varietate de soiuri. Dintre cele de origine locală existente încă în cultură sunt Galbena de Odobești, iar pe suprafețe mai restrânse soiurile Plăvaie și Mustoasă. Dintre soiurile românești mai sunt întâlnite Feteasca Albă, Feteasca Regală și Sârbă, iar din cele străine se cultivă pe suprafețe relativ mari Aligote, Riesling Italian și Muscat Ottonel. Grupa soiurilor de struguri negri este reprezentată de Băbească Neagră și Pinot Noir. Podgoria prezintă condiții favorabile și pentru producerea strugurilor de masă, din al căror sortiment nu lipsesc soiurile din grupele Chasselas, Coarnă, Muscat Hamburg și Cinsaut. Podgoria Cotești constituie o continuare a plantațiilor viticole din podgoria Odobești, beneficiind de resurse heliotermice mai ridicate și cuprinde centrele viticole Cotești, Tâmboești, Cârligele și Vârteșcoiu. În toate aceste centre viticole există areale de producere a vinurilor albe și roșii de consum curent din soiurile Fetească regală, Aligote, Băbească neagră. Vinurile de calitate superioară se obțin din soiurile: Fetească albă, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră și Merlot. Vrancea, ca județ vitivinicol, ocupă la nivel național primul loc în funcție de suprafața viticolă și după producția de struguri și vin. Transporturi Județul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud), și de A7 (Autostrada Moldovei) care face legătura rutieră cu Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău, Pașcani, Suceava, Siret. De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava). Drumuri naționale Drumurile naționale din județul Vrancea sunt următoarele:
Cultură și tradițiiVrancea este deținătoarea vechilor meșteșuguri populare tradiționale: oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele și păpușarele de caș, troițele, obiectele gospodărești), olăritul, țesutul pânzei, stofei, ștergarelor și confecționarea (cusutul, brodatul) portului popular vrâncenesc, făuritorii de instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină) din Nereju, Nistorești, Spulber și a autenticelor măști tradiționale din Nereju, Năruja, Vintileasca, practicate în special în zona montană, prelucrarea artistică a răchitei, papurei la Suraia și nu în cele din urmă meșteșugul vinului cu excelentele sale soiuri autohtone reunite într-o salbă de podgorii și crame de prelucrare, stocare și degustare renumite, reunite într-un străvechi Drum al Vinului, cum sunt: Cotești, Jariștea, Odobești și Panciu. Costumul popular autentic vrâncenesc, sobru sau viu colorat, în funcție de vârstă, ornamentat discret, dar de efect, purtat cu mândrie și eleganță de localnici, ilustrează convingător continuitatea și unitatea cultural-etnografică.   Ținutul Vrancei este presărat cu vestigii istorice, monumente și lăcașuri de cult de o valoare inestimabilă, cum sunt: Biserica „Precista”, Biserica Ovidenia, Muzeul Vrancei cu secțiile sale, toate situate în municipiul Focșani, dar în restul județului:
 În Vrancea, vă puteți liniști citind în liniște, în incinta Bibliotecii Județene “Duiliu Zamfirescu” din capitala Vrancei, Focșani, a cărei atestare (împrumuturi de carte) datează din anul 1881, în prezent fiind cea mai reprezentativă și solicitată bibliotecă publică a orașului și județului Vrancea. Iar către seară, când tumultul orașului se liniștește, se poate rezerva un loc în loja Teatrului Municipal “Mr. Gh. Pastia” sau în cele ale Ateneului Popular “Mr. Gh. Pastia” sau ale Ansamblului Folcloric “Țara Vrancei”, pentru a urmări un spectacol de teatru, un concert cameral sau un spectacol folcloric, care pot întregi imaginea culturală și istorică despre Vrancea de astăzi.[7] Turism   Vrancea are un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumusețe aparte: Parcul Natural Putna - Vrancea, Cascada Putnei , Rezervația Naturală Cheile Tișiței , Focul Viu de la Andreiașu de Jos , Căldările Zăbalei , Cascada Mișina de la Nistorești , Lacul Negru din Cheile Nărujei , Groapa cu Pini de la Tulnici , Muntele Goru. Vrancea are un relief remarcabil de variat, cu o reprezentare echilibrată a tuturor formelor de relief și cu o specificitate județeană dată de existența unei depresiuni intra-deluroase înalte, bine irigate de bazinul Putnei cu afluenții săi. Mausoleele de la Mărăști, Mărășești și Soveja, sau Casa memorială ”Moș Ion Roată” din Câmpuri, Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bârsești, vorbesc despre istoria și legendele acestui ținut. Vrancea pastorală este și în prezent deținătoarea meșteșugurilor populare tradiționale: oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele și păpușarele de caș, troițele, obiectele gospodărești), olăritul, țesutul pânzei, stofei, ștergarelor și confecționarea (cusutul, brodatul) portului popular vrâncenesc, făuritorii de instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină) din Nereju, Nistorești, Spulber și a autenticelor măști tradiționale din Nereju, Năruja, Vintileasca, prelucrarea artistică a răchitei și papurei la Suraia. Județul Vrancea se remarcă prin faptul că are o varietate de forme de relief, care se pretează pentru diverse activități turistice:
Zona montană a județului este caracterizată de o împădurire abundentă, unii geografi caracterizând aceste zone ca fiind cele mai dense păduri montane din România. Munții se desfășoară în etaje, oferind un amfiteatru pitoresc bine observabil din majoritatea punctelor depresiunilor intradeluroase – probabil cel mai atractiv punct de observație situându-se pe drumul care leagă Lepșa de Soveja. Peisajul natural al zonei este reliefat de Munții Vrancei, cu o înălțime medie de 1.500m: cu toate că vârful cel mai înalt este Goru (1.785 m), Vârful Lăcăuți cu stația sa meteorologică este cel mai cunoscut și vizitat. Parcul Natural Putna - Vrancea cuprinde 41,32% din suprafața montană a județului, având o suprafață de 38.204 ha. Acest parc se caracterizează prin prezența unor habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, ideale pentru carnivorele mari, fiind al doilea areal din țară ca densitate a carnivorelor mari (lup, râs, urs). Biodiversitatea ridicată poate oferi pasionaților de vânătoare un fond cinegetic bogat. De remarcat este și calitatea ridicată a aerului, care se adaugă specificului natural al județului, ducând la apariția unor zone cu o calitate terapeutică ridicată, cum ar fi bine cunoscuta zonă Soveja. Patrimoniu cultural valoros: mausoleele eroilor și vechile biserici din lemnJudețul Vrancea se remarcă printr-o serie de clădiri de patrimoniu, monumente, muzee și vestigii. Primul Război Mondial reprezintă o etapă importantă în istoria Vrancei, întrucât aici s-au desfășurat luptele eroice din vara anului 1917, dovadă fiind impresionantele Mausoleele de la Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani, de pe Drumul de Glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial. Casa memorială Alexandru Vlahuță din satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni și Casa memorială Moș Ion Roată de la Câmpuri constituie o bogată zestre literară, etnografică și muzicală, și constituie importante atracții turistice ale județului. Un element distinctiv pentru județul Vrancea sunt bisericile din lemn, printre puținele valori originale din Țara Vrancei. În prezent, în Vrancea există 40 de biserici de lemn, dintre care 18 au fost trecute pe lista Monumentelor Istorice, iar 21 dintre ele sunt înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Lăcașele vechi de sute de ani ascund comori ale artei românești post brâncovenești: pereți interiori sculptați, pridvoare deschise, clopotnițe deschise în partea superioară. Trasee culturale artistice
Așezări monahale din județul Vrancea  Traseu:
Drumul de glorie al Armatei Române din 1917Articol principal: Lista monumentelor istorice din județul Vrancea
   .JPG) Traseu principal:
Biserici din lemn din județul Vrancea
Biserici din Vrancea arhaică
Biserici din Vrancea de Nord
Obiective culturale cu potențial turistic
Trasee turistice montaneÎn prezent, în spațiul montan al Vrancei sunt materializate 18 trasee turistice marcate:
Piscul cu Paltini – Poiana Șindrilita (1524m.) – Culmea Păișele – Șaua Fânării (1480 m.) – Muntele Pietrosu (1676 m.) – Golul Pietrosului (1315 m.) – Muntele Zboina Frumoasă (1657 m.) – Culmea Lapoșului (1455 m.) – Nereju (540 m.) Marcaj: Bandă roșie
Marcaj: Triunghi roșu
Marcaj: Triunghi albastru
Marcaj: Cruce albastră
Marcaj: Bandă albastră
Marcaj: Cruce albastră
– Culmea Lapoșului de Jos (1247 m.) – Nereju (540 m.) Marcaj: Punct roșu
Marcaj: Punct galben
Marcaj: Punct roșu
Marcaj: Cruce roșie
Marcaj: Bandă roșie
Marcaj: Cruce roșie
Marcaj: Punct roșu
Marcaj: Cruce roșie
Marcaj: Bandă albastră
Marcaj: Punct albastru
Marcaj: Triunghi roșu
Personalități  
Sport Activitatea sportivă este bine reprezentată prin orele de educație fizică și sport din învățământ, existența unui liceu cu profil sportiv, cluburi de gimnastică și alte sporturi de performanță, o sală polivalentă, două terenuri de sport. Fotbal (Exemple de echipe din orașele Vrancei)Atletism (Exemple de echipe județene)Handbal (Exemple de echipe din municipiul Focșani)Volei (Exemple de echipe din municipiul Focșani)Gimnastică (Exemple de echipe din municipiul Focșani)
Stadioane județene
Mass-mediaMass-media din județ este reprezentată de următoarele ziare și stații TV sau de radio: Ziare și presă
Televiziune și radio
Frecvențe de radio locale
și posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune, precum:
Note
Lectură suplimentară
Vezi și
Legături externe
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.jpg)
.jpg)
_-_trepte_c%C4%83tre_cruce.JPG)
,_vedere_lateral%C4%83.JPG)
Portal di Ensiklopedia Dunia
