|
Irinel Liciu
 Irinel Liciu (nume la naștere Silvia Lia Voicu), (nume în act identitate Silvia Lia Popa, n. 22 februarie 1928, Cluj – d. 26 mai 2002, București) a fost o balerină, prim-solistă a baletului Operei Române din București. BiografieIrinel Liciu s-a născut în anul 1928 la Cluj și a avut numele de naștere Silvia Lia Voicu. A studiat baletul împreună cu mătușa sa Elena Penescu Liciu la Cluj și a urmat cursuri de specializare la Leningrad și Moscova.[2] Debutul artistic l-a avut în anul 1948 cu piesa Faust. A fost prim-solistă a Operei din București timp de două decenii, în perioada 1950 - 1970. Irinel Liciu a interpretat pe parcursul întregii cariere majoritatea rolurilor din baletele clasice și spre final a abordat dansul contemporan.[2] A fost un artist faimos în epoca în care trăit, după fiecare spectacol primea coșuri cu sticle de șampanie și cu buchete de flori de la mai marii vremii.[2] În culisele Operei Române era așteptată chiar de fetele dictatorului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lica și Tanți Gheorghiu. A dat reprezentații și spectacole în Italia, Bulgaria, Franța, Grecia, Rusia, SUA, Australia și Polonia împreună cu balerinii Elena Dacian, Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Gabriel Popescu, Ileana Iliescu și Gelu Barbu.[2] A interpretat rolul principal din Lacul Lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski, rol care a fost foarte bine primit de către critici.[2] Cel mai mare succes pe care l-a avut cu Lacul Lebedelor a fost la Moscova unde a mai interpretat rolul principal din Romeo și Julieta.[2] Ca urmare, i s-a propus să rămână la Moscova și să facă o carieră artistică, ofertă pe care Irinel Liciu a refuzat-o.[2] Partenerul său de balet a fost Gabriel Popescu până în anul 1965, care a fost și este recunoscut ca fiind cel mai cunoscut balerin român. Gabriel Popescu a fugit din România în Franța și ca urmare, Irinel Liciu a decis să părăsească scena Operei Române pentru totdeauna. Ultimul ei spectacol a fost în ziua de 12 februarie 1970, tot în spectacolul Faust în care și debutase.[2] După retragerea sa din activitate a fost invitată adesea să participe la alte spectacole pe care lumea artistică a desfășurat-o, dar a refuzat permanent toate ofertele avute. Chiar a refuzat propriile aniversări pe care Opera din București le organiza periodic. Nu dorea să fie fotografiată.[2] S-a căsătorit în ziua de 8 aprilie 1958 cu scriitorul Ștefan Augustin Doinaș (nume în acte Ștefan Popa) pe care l-a cunoscut în casa vărului său, unde Doinaș locuia în chirie.[2] A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[3] În anul 2001 a primit Premiul de Stat pentru întreaga sa activitate și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler[4] cu ocazia a 80 de ani de la înființarea Operei Române.[2] În ziua de 26 mai 2002 s-a sinucis, la câteva ore după moartea soțului ei, Ștefan Augustin Doinaș, cu care a trăit 44 de ani. Cauza morții a fost o supradoză de somnifere.[2] Distincții
Note
Bibliografie
Legături externe
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.jpg)
Portal di Ensiklopedia Dunia
