Gabriel Popescu (balerin)

Gabriel Popescu
Gabriel Popescu în 1955
Date personale
Născut	15 martie 1932[1] București, România
Decedat	24 octombrie 2004 (72 de ani)[2] București, România[1]
Partener(i)	Irinel Liciu
Cetățenie	România
Ocupație	balerin
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Pregătire	Floria Capsali
Organizație	Opera Națională București Zurich Opera[*][[Zurich Opera (Opera company)|​]] Staatsoper Berlin[*][[Staatsoper Berlin (opera company)|​]]
Cunoscut pentru	prim-solist al Operei Române
Mișcare politică	LGBT
Partener(ă)	Irinel Liciu
Premii	Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler
Modifică date / text

Gabriel Popescu și Irinel Liciu

Gabriel Popescu (n. 15 martie 1932, București, România – d. 24 octombrie 2004, București, România) a fost prim-balerin al Operei din București apreciat^[de cine?] ca fiind cel mai mare balerin român din perioada postbelică.[3][4][5][6][7][8][9][10][11]

Biografie

A fost elevul maestrei de balet Floria Capsali. În 1948 a fost angajat al operei din București[12]. Din 1949 până în 1965 a dansat alături de Silvia Irinel Liciu (soția lui Ștefan Augustin Doinaș).[13] Primește medalia de aur la competiții internaționale de balet din Berlin și Varșovia.[14] În sezonul 1955-1956 Irinel Liciu și Gabriel Popescu a dansat în opera Fantana din Bakhchisaray dirijată de Sergiu Comissiona. Acest moment reprezintă debutul lui Comissiona ca dirijor de operă.[15] În 1958 a jucat în filmul Balerina în regia lui Mihai Bucur.[16] În 1959 a fost condamnat datorită orientării sale sexuale.[17][18] În 1964 a primit la Moscova Premiul întâi pentru un excepțional pas-de-deux din Don Quijote unde a avut-o ca parteneră pe Larisa Șorban, pe atunci cea mai buna balerină a baletului din Cluj.[19] În 1965 Gabriel Popescu aflat într-un turneu în Franța a rămas la Paris unde, împreună cu Stere Popescu, a cerut azil politic.[20][21][22]

A fost dansator principal, coregraf și maestru de balet la Opera din Zürich și din 1975 la Opera din Berlin. Din 1978 a fost profesor de balet în Italia la școala din Reggio Emilia.

A activat la opere faimoase ca Opera din Roma, Teatro alla Scala, Arenele din Verona. Intructor personal al unor dansatori renumiți ca Marcia Haydée, Gheorghe Iancu și prima balerină Carla Fracci (careia i-a fost și partener de scenă[23]).

După ’90 s-a întors în România.

A fost decorat cu Ordinul național Steaua României, în grad de Cavaler.[24]

Pentru o perioadă scurtă de timp a instruit compania de balet a Operei din București.

Distincții

• titlul de Artist emerit al Republicii Populare Romîne (30 decembrie 1957) „cu prilejul împlinirii a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în activitatea cultural-artistică”[25]

Note

1. ^ Theaterlexikon der Schweiz[*][[Theaterlexikon der Schweiz (Swiss theatre dictionary)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
2. Gabriel Popescu, Theaterlexikon der Schweiz[*][[Theaterlexikon der Schweiz (Swiss theatre dictionary)|​]] 
3. Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, anul apariției 1993-2009
4. Dexonline accesat la 4 iulie 2014
5. Vivia Săndulescu, Gabriel Popescu Institutul Cultural Român. Accesat la 2 iulie 2014
6. Cristian Delceaj, 11 ani de la cea mai frumoasă tragedie din cultura română. Moartea poetului Ștefan Augustin Doinaș și sinuciderea balerinei Irinel Liciu Adevarul, 25 mai 2013, accesat la 2 iulie 2014
7. Stelian Tănase, O mare iubire ține până la moarte Blog Stelian Tănase, 30 octombrie 2013, accesat la 2 iulie 2014
8. Marina Bădulescu, DOCUMENTAR Opera Națională București, la 60 de ani Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. Ager pres, 8 ianuarie 2014, accesat la 2 iulie 2014
9. Cleopatra Lorințiu, A fost maestrul baletului românesc : Gabriel Popescu Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. Zaman Romania, 18 septembrie 2013, accesat la 2 iulie 2014
10. Eugen Giurgiu, Eternele Umbre - Sumare amintiri despre Doinas si Irinel Observatorul, 8 februarie 2002, accesat la 2 iulie 2014
11. George Marcu,Silvia Irinel Liciu Dicționarul personalităților feminine din România Editura Meronia, București, 2009, accesat la 2 iulie 2014
12. Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, anul apariției 1993-2009
13. Răzvan Barbulescu, A plecat din dans și s-a refugiat în iubire Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. Jurnalul, 24 aprilie2008, accesat la 2 iulie 2014
14. Vivia Săndulescu, Gabriel Popescu Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine., accesat la 2 iulie 2014
15. Cecilia Burcescu, A Romanian Rhapsody: The Life of Conductor Sergiu Comissiona, 2008, pag. 64
16. Secvențe^[nefuncțională]. Accesat la 2 iulie 2014
17. Elita gay din România, in pușcăriile comunisteAcasă.ro accesalt la 2 iulie 2014
18. Laura Toma, Dezbaterile R.l.: Romanca Laura, "mama" homosexualilor din Stuttgart Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. România Liberă 6 iulie 2009, accesat la 2 iulie 2014
19. Cleopatra Lorințiu, GABRIEL POPESCU, accesat la 4 iulie 2014
20. Martie - Stere POPESCU Institutul Cultural Român, 1 martie 2012, accesat la 2 iulie 2014
21. Alexandra Olivotto, De la Panait Istrati până la nepotul lui Enescu, homosexualii românii au fost constant oprimați Evenimentul zilei, 2 noiembrie 2011, accesat la 2 iulie 2014
22. Liana Tugearu, Întruchiparea Julietei, pe scenă și în viață Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. România literară, numarul 22, 2002, accesat la 2 iulie 2014
23. Gabriel Popescu, Blog Balet la superlativ, accesat la 4 iulie 2014
24. Liana Tugearu, Evenimente din lumea dansului Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. România literară, numărul 27, 2002, accesat la 2 iulie 2014
25. Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 619 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor artiști, muzicieni, oameni de cultură și tipografi, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 3, 15 ianuarie 1958, pp. 39–40.