Ioan Alexandru Lapedatu
Ioan Alexandru Lapedatu (n. 6 iulie 1844, Colun, județul Sibiu – d. 6 aprilie 1878, Brașov) a fost un poet, prozator și publicist român transilvănean, reputat profesor de limbi clasice.[1] BiografieUrmează cursurile secundare la Liceul Romano-Catolic din Sibiu. Obține o bursă a societății „Transilvania”, fiind unul dintre primii studenți ardeleni care studiază la Paris (1868-1870). Își ia doctoratul în litere și filosofie, în 1871, la Bruxelles. Va fi apoi profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov. În 1877, la Sibiu, Ioan Alexandru Lapedatu a editat împreună cu Visarion Roman „Albina Carpaților”, foaie beletristică, științifică și literară.[2] A publicat poezii, narațiuni istorice, piese de teatru, basme, adesea de inspirație patriotică, dar de valoare modestă, în revistele „Familia”, „Orientul latin”, „Albina Carpaților” (pe care a condus-o ca director), „Traian” ș.a. A avut doi fii gemeni, Alexandru, viitorul istoric, și Ion, viitor economist și om politic. A fost amic al lui Mihai Eminescu. În toamna lui 1866, aflat într-o vizită prin Avrig, Eminescu se va revedea (îl cunoscuse în 1864) cu Ioan Al. Lăpedatu. Eminescu locuiește în Sibiu câteva zile, la Ioan Al. Lăpedatu, lângă Biserica dintre Brazi. Volume
Referințe și noteBibliografie
|
Portal di Ensiklopedia Dunia