Albina CarpațilorAlbina Carpaților, al cărei titlu intenționat inițial a fost Albina Daciei, cu subtitlul Foaie beletristică, științifică și literară, a fost o revistă apărută în 1877 la Sibiu, avându-i ca redactori pe Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu și Visarion Roman care era editor și redactor. În perioada 18 august 1877 - 1 octombrie 1878 a apărut săptămânal, apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878 - 30 septembrie 1880). Fiind o revistă cu profil enciclopedic, Albina Carpaților a publicat fragmente de romane, nuvele și alte narațiuni, datini, credințe și moravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii și studii, articole de științe naturale, industrie, arhitectură și sculptură, bibliografii. Fiecare număr conținea ilustrații. În toată perioada cât a apărut, revista a fost dominată de interesul pentru cultivarea patriotismului, pentru afirmarea unității de cultură, limbă, credință și obiceiuri românești, de pe ambele părți ale Carpaților.[1] De exemplu, pentru ajutorarea ostașilor români de pe Frontul din Balcani (1877-1878), Albina Carpaților din Sibiu a ublicat piesa patriotică La Turnu Măgurele, de Vasile Alecsandri.[2] Printre colaboratorii revistei, din Transilvania, s-au aflat scriitorii Nicolae Densusianu, Al. Marinescu, Alexe Teochari, Iosif Popescu, Ion Slavici, Andrei Bârseanu și Ion Gorun (A. I. Hodoș), iar peste munți, din Moldova, pe Vasile Alecsandri (cu poezii din ciclul Ostașii noștri), Dimitrie Bolintineanu, G. Crețeanu, Alexandru Macedonski și Teodor Burada, iar din Bucovina pe folcloristul Simion Florea Marian.[3] Motivarea titluluiLa 13 august 1877, redacția ziarului România liberă din București denunța gestul autorităților maghiare de a interzice cuvântul Dacia în titlul unui ziar: [4]
Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia