Ignatie al Antiohiei (în greaca veche Ἰγνάτιος, în trad. „înfocatul”), cunoscut și ca Ignatie Teoforul[3] (n. cca. 35 sau 50 - d. între 98 - 117), a fost un episcop al Antiohiei, un martir al Bisericii și părinte apostolic. Este sărbătorit pe 17 octombrie în calendarul romano-catolic și anglican, respectiv pe 20 decembrie în calendarul creștin-ortodox și în cel greco-catolic. În drum spre Roma a redactat o serie de scrisori, din care s-au păstrat șapte, scrisori care constituie monumente ale literaturii creștine timpurii. A fost condamnat la moarte în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian și a fost executat la Roma.
Scrieri
De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori (epistole), de o deosebită importanță pentru creștinismul timpuriu. Acestea sunt[4]:
Ignațiu de Loyola, inițial Íñigo de Loyola, a adoptat numele de Ignațiu odată cu întemeierea ordinului iezuit la Paris.[5]
Note
^St Ignatius of Antioch, British Museum person-institution thesaurus[*][[British Museum person-institution thesaurus (176461 persons & institutions, not yet coreferenced)|]]|access-date= necesită |url= (ajutor)
^Teofor: „purtător de Dumnezeu” (din grec. Θεοφόρος), sau „cel care îl poartă în inima lui pe Dumnezeu”.
^Dumitru Fecioru, Scrierile Părinților apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, pp. 145-191.
^es Verd, Gabriel María (1991). De Iñigo a Ignacio. El cambio de nombre en San Ignacio de Loyola. Archivum Historicum Societatis Iesu (Roma: Institutum Historicum Societatis Iesu), p. 60.