Frederic al V-lea de Suabia

Frederic al V-lea
Duce al Suabiei
Mormântul în care se află rămășițele lui Frederic al V-lea (Mănăstirea Lorch, 1475)
Date personale
Născut	6 iulie 1164 Pavia, Ducatul Milanului
Decedat	28 noiembrie 1170 (6 ani)
Părinți	Frederic I[1] Beatrice de Burgundia[1]
Frați și surori	Filip de Suabia Henric al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Frederic al VI-lea de Suabia Otto I Conrad al II-lea de Suabia
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce al Suabiei (1167–1170)
Familie nobiliară	Hohenstaufen
Modifică date / text

Frederic al V-lea (n. 16 iulie 1164, Pavia – d.c. 1170)[2] aparținând dinastiei Hohenstaufen, a fost Duce al Suabiei din 1167 până la moarte. El a fost fiul cel mare al împăratului Frederic I Barbarossa și al celei de-a doua soții a sa, Beatrice de Burgundia.

În aprilie 1165, la vârsta de nouă luni, Frederic a fost cu logodit cu Eleonora Plantagenet, fiica în vârstă de trei ani a regelui Henric al II-lea al Angliei și a soției sale, Eleonora de Aquitania.[2] Căsătoria celor doi nu a avut loc cel mai probabil datorită morții premature a lui Frederic.

În august 1167 a murit Frederic al IV-lea al Suabiei în timpul unei campanii militare în Regatul Italiei. Acesta era singurul fiu supraviețuitor al regelui Conrad al III-lea, unchiul împăratului Frederic Barbarossa.[3]

Astfel s-a stins linia directă a moștenitorilor regelui Conrad al III-lea care a fost preluată de urmașii lui Frederic Barbarossa. Acesta a dat Ducatul Suabiei fiului său, Frederic, astfel încât dinastia Stauferilor a continuat fără întrerupere la cârmuirea acestui ducat.[4]

În iulie 1169[5] la Bamberg, principii electori l-au ales rege romano-german pe Henric, fratele mai mic al lui Frederic, viitorul împărat Henric al VI-lea, în vârstă de trei ani și jumătate, pentru a fi asigurată moștenirea tronului imperial al tatălui său, Frederic Barbarossa. Încoronarea lui Henric a avut loc pe 15 august 1169 la Aix-la-Chapelle. Este de presupus că Frederic se născuse cu o constituție slabă și de aceea a fost preferat fratele său mai mic la această alegere.

Două surse medievale sugerează că Frederic era încă în viață la momentul alegerii fratelui său ca rege romano-german.[6] Deoarece logodnica sa, Eleonora de Aquitania, s-a logodit în 1170 cu regele Alfonso al VIII-lea al Castiliei, este de presupus că Frederic a murit în a doua jumătate a anului 1169 sau la începutul anului 1170.[3]

Frederic a fost înmormântat în Mănăstirea din Lorch, locul de înmormântare al Stauferilor fondat de străbunicul său, ducele Frederic I al Suabiei.[7]

La moartea lui Frederic, numele său a fost preluat de cel de-al treilea fiu al lui Barbarossa, care avea trei ani și fusese numit la naștere „Conrad”. Acesta a devenit duce al Suabiei în jurul anului 1170 sub numele Frederic al VI-lea astfel fiind păstrat numele Frederic în linia succesorală a familiei Hohenstaufen.[6]

Note

1. ^ The Peerage 
2. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 293.
3. ^ Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X, p. 107.
4. Gerhard Baaken: Die Altersfolge der Söhne Friedrich Barbarossas und die Königserhebung Heinrichs VI. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 24 (1968), p. 75.
5. Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 297.
6. ^ Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X, p. 100.
7. Hansmartin Decker-Hauff: Das Staufische Haus. În: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte – Kunst – Kultur., Stuttgart 1977, vol. III, p. 355.

Bibliografie

• Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.
• Gerhard Baaken: Die Altersfolge der Söhne Friedrich Barbarossas und die Königserhebung Heinrichs VI. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 24 (1968), pp. 46–78.
• Hansmartin Decker-Hauff: Das Staufische Haus. În: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte – Kunst – Kultur., Stuttgart 1977, vol. III.
• Tobias Weller: Die Heiratspolitik des deutschen Hochadels im 12. Jahrhundert., Editura Böhlau, Köln 2004, ISBN 3-412-11104-X.
• Erwin Assmann: Friedrich Barbarossas Kinder. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 33 (1977).