Căsătoria Beatricei de Burgundia cu Frederic I Barbarossa (Giovanni Battista Tiepolo, 1751)
Pe 17 iunie 1156, pe când era încă foarte tânără (nu se cunoaște vârsta exactă, dar sigur nu avea mai mult de 16 ani), Agnes s-a căsătorit în Würzburg cu împăratul Frederic I Barbarossa, care era cu aproximativ 20 de ani mai vârstnic decât ea, după ce în urmă cu 3 ani acesta se despărțise de Adela de Vohburg.
Pe 9 octombrie 1156 arhiepiscopul de Trier, Hillin de Fallmagne, a încoronat-o regină. Comitatul liber Burgundia adus în căsătorie de Beatrice a întărit puterea regelui Barbarossa în Regatul Burgundiei, unde influența regilor romano-germani nu era foarte pronunțată. Pe de o parte, acest lucru a crescut influența lui Barbarossa în Italia, care se afla sub controlul său militar, iar pe de altă parte, veniturile din această parte a imperiului au sporit oportunitățile regelui de a recruta mercenari pentru acțiunile sale militare. Mai mult decât atât, prestigiul familiei Beatricei a sporit prestigiul lui Barbarossa.
După o campanie lungă și sângeroasă în Italia în 1167, Barbarossa a asediat orașul Roma pentru ca papa Alexandru al III-lea să o încoroneze împărăteasă pe soția sa Beatrice. Cu toate acestea, din cauza brutalității anterioare a lui Barbarossa, acesta a refuzat să acorde Beatricei demnitatea imperială. În plus, încă din 1159 Barbarossa îl sprijinise pe antipapaPascal al III-lea care îl însoțise în această campanie în Italia. Beatrice a fost încoronată împărăteasă de Pascal al III-lea pe 1 august 1167, după ce Bazilica Sf. Petru a fost cucerită.
În august 1178 Beatrice a fost încoronată regină a Burgundiei în Vienne. Educată și inteligentă, ea este descrisă în sursele contemporane ca o adevărată frumusețe și ca soție fericită și iubitoare, relația ei cu împăratul Barbarossa depășind cu mult obișnuita interacțiune respectuoasă și politicoasă dintre soți la acea vreme. Beatrice și-a petrecut ultimii ani ai vieții aproape exclusiv în Burgundia natală pe care a cârmuit-o complet independent. Ea a menținut propria curte și cancelarie, străduindu-se să asigure drepturile viitorului conte de Burgundia.[5]
După moartea ei în 1184 a fost înmormântată în Domul din Speyer. După reînhumarea care a avut loc la începutul secolului al XX-lea, rămășițele Beatricei se află într-un mormânt comun lângă cele ale fiicei sale, Agnes, în noua criptă regală a catedralei.
Descendenți
Beatrice și împăratul Frederic I Barbarossa au avut 12 copii:[6]
Rainald (n.c. 1159/1161 – d. înainte de 1164), înmormântat în Abația Lorch;
Beatrice (n.c. 1162/1163 – d. cel târziu la începutul anului 1174), înmormântată în Abația Lorch;
Frederic (n. 1164 – d.c. 1170), din 1167 duce al Suabiei sub numele Frederic al V-lea, înmormântat în Abația Lorch;
Conrad (n.c. 1167 – d. 1191), din 1170 duce al Suabiei sub numele Frederic al VI-lea, înmormântat în Acra;
o fiică, probabil Gisela (n.c. 1168 – d. 1184), logodită în 1184 cu contele Richard de Poitou, viitorul rege al Angliei Richard Inimă de Leu; a murit înainte ca nunta să aibă loc;[7]
Otto (n.c. 1168/1171 – d. 1200), conte palatin de Burgundia sub numele Otto I, înmormântat în Biserica Sf. Ștefan din Besançon, căsătorit în 1189/1190 cu Margareta de Blois (d. 1230);
Conrad (n.c. 1172 – d. 15 august 1196), din 1189 duce de Rothenburg, din 1191 duce al Suabiei sub numele Conrad al II-lea, înmormântat în Abația Lorch;
Sofia (n.c. 1173/1175 – d. 1187/1188) căsătorită cu Wilhelm al III-lea de Montferrat, fiul lui Bonifaciu I, regele Salonicului (d. 1207);
Wilhelm (n.c. 1176), înmormântat în Abația Lorch;
Filip (n. 1177 – d. 1208), duce al Suabiei și rege romano-german, căsătorit în 1197 cu prințesa Irina Angelina a Bizanțului, înmormântat în Catedrala Bamberg, iar din decembrie 1213 în Domul din Speyer;
Agnes (n.c. 1169/1174 – d. 8 octombrie 1184), logodită cu Imre al Ungariei (devenit ulterior rege); a fost înmormântată în Catedrala din Speyer și din 1902 se află într-un mormânt dublu, lângă cu mama ei.
^Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte, Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 272.
^Heinrich Appelt: Kaiserin Beatrix und das Erbe der Grafen von Burgund. În: Hubert Mordek (ed.): Aus Kirche und Reich. Studien zu Theologie, Politik und Recht im Mittelalter. Festschrift für Friedrich Kempf, Sigmaringen 1983, pp. 279–283 (versiune online).
^Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte, Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, pp. 293-295.
^Erwin Assmann: Friedrich Barbarossas Kinder. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 33 (1977), pp. 451–452, 456–457 și 459.
Bibliografie
Heinrich Appelt: Kaiserin Beatrix und das Erbe der Grafen von Burgund. În: Hubert Mordek (ed.): Aus Kirche und Reich. Studien zu Theologie, Politik und Recht im Mittelalter. Festschrift für Friedrich Kempf, Editura Thorbecke, Sigmaringen 1983, ISBN 3-7995-7021-7, pp. 275–283.
Knut Görich: Friedrich Barbarossa: Eine Biographie, Editura Beck, München 2011, ISBN 978-3-406-59823-4, mai ales pp. 256–262.
Knut Görich: Kaiserin Beatrix. În: Frauen der Staufer (Schriften zur staufischen Geschichte und Kunst, vol. 25), Editura Karl-Heinz Rueß Göppingen 2006, pp. 43–58 (versiune online[nefuncțională – arhivă]).
Martina Hartmann: Beatrix. În: Amalie Fößel (ed.): Die Kaiserinnen des Mittelalters, Pustet, Regensburg 2011, ISBN 978-3-7917-2360-0, pp. 197–212.
Hans-Walter Herrmann: Beatrix von Burgund. În: Lexikon des Mittelalters (LexMA), vol 1., Editura Artemis & Winkler, München/Zürich 1980, ISBN 3-7608-8901-8, col. 1742-1743.
