Fotometrie (astronomie)

Pentru domeniul omonim din optică, vezi Fotometrie (optică).

În astronomie, fotometria desemneză studiul intensității luminoase a stelelor și a variabilității acesteia. Într-un fel, ea se opune spectroscopiei care se referă la studiul spectrelor stelelor, sau la polarimetrie care se referă de gradul de polarizare a luminii provenind de la surse astronomice.

Fotometria se ocupă cu măsurarea intensității luminii unei stele sau a oricărui obiect astrofizic, într-o bandă spectrală dată, și a variației sale în timp.

Etimologie

Cuvântul românesc fotometrie este un împrumut din franceză: photométrie[1][2], care, la rândul său, este format din cuvintele vechi grecești phos (${\displaystyle \phi \omega \zeta }$; iar la genitiv photos (${\displaystyle \phi \omega \tau \mathrm {o} \varsigma }$)), cu semnificația „lumină” și metron (${\displaystyle \mu {\acute {\epsilon }}\tau \rho \mathrm {o} \nu }$), cu semnificația „măsură”.[3]

Note

1. Noul dicționar universal al limbii române (2007)
2. Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme (1978)
3. Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique

Bibliografie

• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-0202210-X
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007, ISBN 978-973-675-307-7
• Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.

Articole conexe

• Astrometrie
• Spectroscopie astronomică
• Polarimetrie
• Bandă spectrală
• Radiometrie