Polarizare (unde)
Polarizarea unei unde, inclusiv a undelor electromagnetice și de lumină, se manifestă atunci când unda dispune de anumite direcții (planuri) favorizate în care au loc vibrațiile (ondulațiile). Liniară
Circulară
Eliptică
DescriereO undă (sau rază, fasciculă) de lumină naturală, venită de la Soare, nu este polarizată. Vibrațiile au loc pe toate direcțiile perpendiculare pe direcția deplasării razei, și anume la fel de intens, fără a favoriza vreuna din ele. Privită exact central de-a lungul direcției (axei) propagării, vibrațiile sunt distribuite uniform în jurul axei, și ca înclinare, și ca intensitate, astfel că punctele de maxim formează în jurul axei un cerc, mai exact un cilindru cu secțiunea un cerc („înfășurătoare”), cu diametrul determinat de amplitudinea vibrațiilor (deci infim, dar nu zero). Lumina este polarizată atunci când vibrațiile de pe o anumită direcție (perpendiculară pe direcția propagării) sunt mai intense decât cele de pe celelalte direcții. Lumina polarizată se întâlnește rar în natură, dar poate fi creată cu aparate speciale. La lumina polarizată este vorba de un cilindru al vibrațiilor cu secțiunea eliptică, deci de o elipsă, mai mult sau mai puțin alungită (turtită). Dacă turtirea este maximă atunci cilindrul se transformă într-un singur plan de vibrație, care trece prin axa deplasării undei. Polarizarea se numește atunci „totală” (altfel e doar „parțială”).
Bibliografie
Vezi și
|
Portal di Ensiklopedia Dunia