Fin de siècle![]() Fin de siècle este un termen francez care înseamnă „sfârșitul secolului” și care este asociat mișcărilor culturale și artistice franceze care au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum: simbolismul, modernismul, decadentismul sau Art nouveau. Prin extensie, această expresie se aplică și influenței acestor curente asupra întregii Europe. Această perioadă a fost considerată pe scară largă a fi o perioadă decadentă, dar, în același timp, o perioadă de speranță pentru un nou început.[1] OrigineÎn 1888, o piesă de teatru de păpuși pentru adulți, intitulată Fin de Siècle de Henry Fleurigny[2] care a pus în scenă adulterul, crima și înșelăciunea a avut un oarecare succes la Paris. În anul următor, un roman cu același nume, semnat de Humbert de Gallier,[3] a folosit aceleași teme. În 1890, Jules Ricard publică Histoires fin de siècle[4] și în decembrie este lansat un ziar ilustrat intitulat Fin de Siècle și condus de François Mainguy. Pentru a-și promova ziarul, Mainguy lansează „balul Fin de siècle” cu multe dansatoare dezbrăcate, fiind condamnat pentru atentat la pudoare. În 1891, scriitorul Joris-Karl Huysmans folosește din nou această expresie, care cunoaște o utilizare în creștere. În 1894 este publicat Dictionnaire d'argot fin-de-siècle de Charles Virmaître[5] iar Léo Taxil vorbește despre „corruption fin-de-siècle” într-un eseu polemic.[6] Note
Vezi și |
Portal di Ensiklopedia Dunia