Convenție comunitarăConvențiile comunitare pot fi cunoscute și sub numele de tratate sau acorduri și sunt cele mai utilizate instrumente ale dreptului internațional public. Convenția este un acord între mai multe state și/sau organizații internaționale care stabilește legile aplicabile în relațiile dintre acestea și dintre cetățenii lor. Convențiile pot fi bilaterale, și anume încheiate între două state. Aceasta era situația generală înainte ca organizațiile internaționale să fie înființate și să ofere un forum pentru încheierea convențiilor multilaterale, încheiate între mai mult de două state. Multe convenții multilaterale au fost negociate sub auspiciile unor organizații internaționale, precum Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat și Consiliul Europei. Convenția Bruxelles I a fost încheiată între statele membre ale Comunității Economice Europene în 1968. Comunitatea Europeană încheie în mod regulat convenții cu una sau mai multe țări ne-membre, în numele statelor membre. Odată ce o convenție a fost semnată de reprezentanții guvernelor în cauză, trebuie să fie ratificată sau aprobată de autoritățile naționale pertinente, și anume în general de parlamentele naționale. În unele state, convențiile care au fost ratificate produc efecte directe în ordinea juridică internă. În alte state, convențiile ratificate produc efecte doar în cazul în care au fost transpuse în ordinea juridică națională, sub forma unei legi, de exemplu. Convențiile sunt instrumente de drept internațional public și se deosebesc de instrumentele dreptului comunitar prin următoarele aspecte:
Vezi șiLegături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia