Consoană oclusivă alveolară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este [d]. Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel se disting:
Întrucît există foarte puțin limbi care au mai mult de o varietate de [d] cu contrast fonemic, simbolul d este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se dorește notarea precisă a diferențelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta dentală se notează [d̪] (cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează [d̠] etc. În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera D; apare în cuvinte precum dor /dor/, adun /a'dun/, văd /vəd/. Numeroase lucrări clasifică sunetul [d] din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Perechea surdă a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară surdă [t]. Pronunție
|
Portal di Ensiklopedia Dunia