Se situează în estul județului Timiș, pe DN6, la o distanță de 14,5 km de municipiul Lugoj și 45,5 km de municipiul Timișoara.
Istorie
Satul a fost locuit încă din preistorie și s-a ridicat în vecinătatea localității (antice) Tapia. Belințul în secolul X a aparținut Voievodatului lui Glad și apoi Districtului medieval al Belului. Denumirea Belinț (Belinc, Belence) a evoluat de-a lungul timpului astfel:
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Belinț se ridică la 2.410 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.789 de locuitori.[6] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,46%).[7] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,99%), cu o minoritate de penticostali (5,15%), iar pentru 10,08% nu se cunoaște apartenența confesională.[8]
Institutul Social Banat-Crișana, Anchetă monografică în comuna Belinț, Editura Tipografia Românească, Timișoara, 1938
Gherga, Eugen, Belinț în prima jumătate a epocii moderne (1717 - 1869)pdf[nefuncțională]
Bibliografie suplimentară
Sabin V. Drăgoi, Monografia muzicală a comunei Belinț. 90 melodii cu texte culese, notate și explicate, Editura Scrisul Românesc, Craiova [1942].
Monografia muzicală a comunei Belinț. 90 melodii cu texte culese, notate și explicate / XXX Coruri aranjate și armonizate după melodiile poporale culese, notate și alese din comuna Belinț, Ediție anastatică îngrijită de Constantin-Tufan Stan, cu un studiu muzicologic al lui Constantin Catrina și un studiu lingvistic de Simion Dănilă, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012.
Constantin-Tufan Stan, Rapsodia din Belinț, Cuvânt de întâmpinare de Simion Dănilă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
Simion Dănilă, Belinț 730 (1285-2015), Editura David Press Print, Timișoara, 2015.