Cinetică chimică

Viteza de reacție tinde să crească odată cu concentrația.

Cinetica chimică (sau cinetica reacțiilor, mai rar numită și dinamică chimică) este o ramură a chimiei fizice care studiază viteza și mecanismul proceselor chimice.[1] Cinetica chimică include investigațiile asupra modului în care diferitele condiții experimentale pot influența viteza unei reacții chimice și adună informații referitoare la mecanismele de reacție și stările de tranziție ale reacției.

Istoric

În 1864, Peter Waage și Cato Guldberg au dezvoltat cinetica chimică prin formularea legii acțiunii maselor, care spune că viteza de reacție a unei reacții chimice este proporțională cu cantitatea reactanților.[2][3][4] În 1884, Van 't Hoff a studiat elemente de cinetică chimică, publicându-și rezultatele în lucrarea "Etudes de dynamique chimique".[5] În 1901, acesta a primit primul Premiu Nobel pentru Chimie, "ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, prin descoperirea legilor cineticii chimice și ale presiunii osmotice în soluții".[6]

Vezi și

• Detonație
• Cataliză
• Mecanism de reacție
• Ecuația vitezei de reacție
• Cinetică enzimatică
• Teoria ciocnirilor

Referințe

1. ro Articol despre cinetica chimică Arhivat în 18 octombrie 2014, la Wayback Machine. Accesat pe 18 octombrie 2014
2. C.M. Guldberg and P. Waage,"Studies Concerning Affinity" C. M. Forhandlinger: Videnskabs-Selskabet i Christiana (1864), 35
3. P. Waage, "Experiments for Determining the Affinity Law" ,Forhandlinger i Videnskabs-Selskabet i Christiania, (1864) 92.
4. C.M. Guldberg, "Concerning the Laws of Chemical Affinity", C. M. Forhandlinger i Videnskabs-Selskabet i Christiania (1864) 111
5. Hoff, J. H. van't (Jacobus Henricus van't); Cohen, Ernst; Ewan, Thomas (1 ianuarie 1896). Studies in chemical dynamics. Amsterdam : F. Muller ; London : Williams & Norgate. 
6. Premiul Nobel pentru CHimie 1901, Premiile Nobel și Laureații, site web oficial.