Azotit de sodiu
Azotitul de sodiu este o sare a sodiului cu acidul azotos, cu formula chimică NaNO2. Este precursor pentru substanțe organice obținute industrial cum ar fi farmaceutice, coloranți, însă este cel mai cunoscut ca aditiv pentru mezeluri[2]. ProprietățiNitritul de sodiu se prezintă sub formă de cristale incolore, dizolvabil în apă cu absobție de căldură, soluția rezultată având o reacție alcalină. Punctul de topire al nitritului de sodiu este de 320 °C, temperatură la care se și descompune. La temperaturi înalte este inflamabil și se combină energic cu aluminiul, mai ales când acesta este sub formă de pulbere. El este folosit ca substanță reducătoare, în aer devine cu timpul nitrat de sodiu NaNO3. Permite obținerea nitrosocompușilor, între care nitrozamină. Nitritul de sodiu este o substanță toxică (doză letală fiind de 4g), în combinație cu unele amine (nitroamine) fiind cancerigen. Identificarea nitritului se face cu sulfat de fier (II) (FeSO4 · 7 H2O) care, în prezența nitritului, devine brun. Produce trioxid de azot prin acidificare cu acid sulfuric[3]. RăspândireÎn natură nitriții apar într-o etapă a ciclului azotului prin procesele nitrificare sau denitrificare. Din punct de vedere tehnic nitritul se obține prin combinația oxizilor de azot cu hidroxidul de sodiu (NaOH). UtilizareEste folosit în anumite condiții în industria alimentară ca aditiv alimentar (cu codul E 250) în procesul de conservare a produselor din carne în concentrație de 0,4 - 0,5 % în amestec cu sarea de bucătărie. Nitritul de sodiu stabilizează culoarea roșie a cărnii (formând, în combinație cu mioglobina, un pigment de culoare roșie, nitrosomioglobină, care participă la păstrarea aspectului proaspăt al produselor conservate) și are un efect antibacterian.[4] În farmacologie și chimie servește la sinteza substanțelor colorante pe bază de azot, sau în tehnologia de galvanizare a metalelor și pentru prepararea materialelor anticorozive. Din cauza unor intoxicații cu azotat de sodiu, din anul 1980[5] este admis procentul maxim de 0,5% în saramurarea cărnurilor. Note
Bibliografie
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia