|
Anca Agemolu
Anca-Nicoleta Agemolu (n. 05.12.1944, București), este o cântăreață de muzică ușoară din România, de origine armeană.[1] StudiiAnca Agemolu a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Institutului Pedagogic bucureștean, ulterior devenind profesoară la o școală medie (gimnazială) din oraș.[2] ActivitateA activat în a doua jumătate a anilor 1960, interpretând piese ale compozitorilor Henry Mălineanu, Temistocle Popa, Radu Șerban, Ramon Tavernier, Nicolae Kirculescu, George Grigoriu ș.a. S-a făcut remarcată printr-un repertoriu de inspirație jazzistică, adoptând apoi și sonoritatea rock 'n' roll. Poseda o voce caldă de mezzo-soprană, cântând cu un timbru clar, curățat de artificii; în interpretarea de jazz, avea swing (expresivitate ritmică). Participă în 1966 la a patra ediție a Festivalului de la Mamaia, unde prezintă piesele: „Te cheamă Dragostea” (Nicolae Kirculescu), „Gîndul meu” (Eugen Teger) și „Yenka” (Radu Zaharescu).[2] În 1968, a participat la prima ediție a festivalului internațional Cerbul de Aur de la Brașov, unde, conform comentariului compozitorului Edmond Deda, a interpretat un repertoriu care nu a avantajat-o.[3] Înregistrează la Radiodifuziunea Română și la casa de discuri Electrecord. Este invitată în numeroase emisiuni de televiziune.[3] Susține turnee în țară și în străinătate. În 1978 a emigrat în Germania, unde s-a căsătorit cu muzicianul Gerhard Walter Römer (*28.02.1942 în București, †21.12.2012), cu care fusese logodită în România, înainte ca acesta să fi emigrat cu părinții săi în 1968, cu care are un fiu, Roland (* 1980), muzician și el, și cu care trăiește la Geretsried, un orășel la sud de München, plin de emigranți de origine germană din România, unde au un magazin de muzică. Familia s-a mutat în cel mai mare oraș al Bavariei Inferioare, Landshut (ca. 80.000 de locuitori). Urmele carierei ei în România au fost șterse, în conformitate cu practicile regimului politic al vremii. RepertoriuLa coada listei se află, ordonate alfabetic, piesele nedatate. Numele trecute în paranteze în dreptul pieselor sunt cel al compozitorului, respectiv cel al textierului. Titlurile sunt reproduse folosind grafia din epocă.
DiscografieNotația C reprezintă o compilație alături de alți muzicieni – nu sunt amintite decât pistele cu interpretări ale Ancăi Agemolu.
Note
Bibliografie
|
||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
