Adolf Vorbuchner

Adolf Vorbuchner
Date personale
Născut	23 martie 1890 Arad, Austro-Ungaria
Decedat	10 septembrie 1938 (48 de ani) Viena, Germania Nazistă
Religie	Biserica Catolică[1]
Ocupație	preot catolic[*]​ episcop catolic[*]​
Funcția episcopală
Sediul	Alba Iulia
Titlul	Episcop de Alba Iulia
Perioada	8 mai–10 septembrie 1938
Predecesor	Gusztáv Károly Majláth
Succesor	Áron Márton
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	7 iunie 1936
Episcop consacrator	Arhiepiscopul Alexandru Cisar
Alte funcții	Episcop coadjutor de Alba Iulia Episcop titular de Tinum
Modifică date / text

Adolf Vorbuchner (n. 23 martie 1890, Arad, Austro-Ungaria – d. 10 septembrie 1938, Viena, Germania Nazistă)[2] a fost un ierarh romano-catolic,[3] episcop titular de Tinum și episcop coadjutor de Alba Iulia din 7 iunie 1936 și apoi episcop al Diecezei de Alba Iulia între 28 mai și 10 septembrie 1938.[2]

Primii ani

S-a născut la Arad în anul 1891, în familia unui militar originar din Austria. După ce a făcut studiile secundare la Alba Iulia, și-a luat licența în teologie ca absolvent al Universității din Fribourg (Elveția) și a devenit preot în anul 1914,[3] la 21 septembrie.[4] A profesat mai întâi ca prefect al unui orfelinat și apoi ca preot militar în Primul Război Mondial.[3] A fost încadrat ulterior în Divizia Secuiască.[5]

După război a fost timp de un deceniu capelan la Brașov și ulterior preot paroh și protopop la Sibiu,[3] iar la 18 aprilie 1936 a fost numit episcop coadjutor de Alba Iulia și episcop titular de Tinum.[4]

Episcop de Alba Iulia

Conform preotului Nicolae Brânzeu, Adolf Vorbuchner făcea parte din garnitura a doua a celor care făceau politică națională-maghiară, acestora din a doua linie fiindu-le însă impus să fie loiali și să nu se expună din punct de vedere politic. Brânzeu a afirmat că numirea sa ca episcop coadjutor de Alba Iulia s-a făcut cu dificultate, datorită faptului că Vorbuchner era fiul spiritual al episcopului Gusztáv Károly Majláth și fusese propus de acesta ca succesor, iar Alexandru Cisar,[6] arhiepiscop[4] al Arhidiecezei de București,[7] nu dorea ca în scaunul episcopal de la Alba Iulia să ajungă cineva propus de Majláth.[6]

Pentru a sprijini această numire, însuși Gyula Gömbös s-a deplasat la Roma. Având sprijin din partea Sfântului Scaun, într-un context în care Cisar fusese denunțat la Roma pentru proastă administrare, Vorbuchner a primit ca atare sprijinul nunțiului apostolic de la București, care a obținut acordul lui Alexandru I. Lapedatu pentru numirea sa.[6] La 18 aprilie 1936[4] a fost numit astfel episcop coadjutor „cum jure successionis”[3] și a fost în consecință sfințit ca episcop la 7 iunie 1936. Episcopul principal consacrator[4] a fost arhiepiscopul Alexandru Cisar al Arhidiecezei de București, care a fost asistat de episcopii István Fiedler al Diecezei de Oradea Mare-Satu Mare și Augustin Pacha al Diecezei de Timișoara.[7]

Pentru a lupta împotriva tendinței greco-catolicilor maghiarizați de a trece la protestantism, a solicitat în 1937, asemenea predecesorului său, permisiunea Sfântului Scaun în ceea ce privește admiterea celor care doreau să revină în sânul Bisericii Catolice, fără a mai fi nevoie de acordul mitropolitului de la Blaj. Adresându-se cu acest scop în 1937 Congregației pentru Bisericile Orientale,[8] a fost refuzat de către aceasta într-o manieră care s-a presupus a fi corectă din punct de vedere politic.[9]

Adolf Vorbuchner i-a succedat lui Gusztáv Károly Majláth[8] ca episcop al Diecezei de Alba Iulia la 28 mai 1938,[2] când Majláth s-a retras din funcția de episcop.[4]

A decedat la 10 septembrie 1938,[2] într-un spital din Viena,[3] fiind succedat în scaunul episcopal de la Alba Iulia de Áron Márton.

Omul

Conform caracterizării făcute de Brânzeu, Vorbuchner era obez (avea o greutate de 120 kg), foarte comod și nu era un om rău.[6] Ca preot militar și-a atras simpatia celorlalți. A fost un om harnic, fără a atrage atenția, și a avut o fire blândă, fiind însă circumspect. A fost un scriitor talentat și un bun orator, care s-a implicat în favoarea celor săraci și defavorizați.[3]

Vezi și

• Lista episcopilor romano-catolici ai Transilvaniei

Note

1. Catholic-Hierarchy.org, accesat în 22 octombrie 2020 
2. ^ Birtz, Mircea Remus (pr.dr.) & Kierein, Manfred (dr.); Câteva succesiuni apostolice catolice din Romnia; Editura NAPOCA STAR; Cluj-Napoca; MMXI; ISBN: 978-973-647-814-7; p. 89
3. ^ Ep . Adolf Vorbuchner (necrolog) în Unirea - foaie bisericească, Anul XLVIII, 17 Septemvrie 1938, Numărul 38; Blaj; p. 3; accesat la 1 februarie 2019
4. ^ en Bishop Adolfo Vorbuchner †; Catholic-Hierarchy.org; accesat la 1 februarie 2019
5. hu Barna, Gottfried; Kurucok és internáltak – Székelyek a vörös és a nemzeti hadseregben, ill. román fogságban 1919–1920 Arhivat în 3 iulie 2018, la Wayback Machine.; Székelyföld, XII. évf. 1. sz. 2008. I; p. 374
6. ^ Brînzeu, Nicolae; Jurnalul unui preot bătrân Arhivat în 13 iulie 2019, la Wayback Machine.; Editura Eurostampa; Timișoara; 2011; ISBN 978-606-569-311-1; p. 216; accesat la 15 aprilie 2020.
7. ^ Sfințirea Monseniorului Adolf Vorbuchner în Dumineca - Organul Vicariatului Episcopal gr. cat. român din Maramureș și organ informativ al AGRU-lui din Eparhia Maramureșului, Anul XIII, 14 iunie 1936, No. 24 Arhivat în 2 februarie 2019, la Wayback Machine.
8. ^ en The relation of the Roman Catholic and Greek Catholic churches ..., Imre, 2010, p. 3
9. en The relation of the Roman Catholic and Greek Catholic churches ..., Imre, 2010, p. 4

Bibliografie

• en Imre Robert, Lukacs; The relation of the Roman Catholic and Greek Catholic churches between 1867–1948 in Transylvania; Rezumat Teză de Doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai; 2010; pp. 3–4; accesat la 1 februarie 2019