Ținutul Tigheciului
Ținutul Tigheciului a fost un ținut al Principatului Moldovei, care a existat între secolul al XV-lea și mijlocul secolului al XVII-lea. Hotarele sale erau: la nord – râul Sărata (în raionul Leova de astăzi), la vest – Prutul, la sud – Dunărea. La est hotarul trecea undeva la răsărit de râul Ialpug. Reședința sa nu este cunoscută cu exactitate: era fie în Tintu (satul Tabacu de astăzi, din raionul Ismail, Ucraina), fie în localitatea Tigheci, fie la Târgul Săratei (localizare deocamdată necunoscută), fie la Reni.[1] Catastihul realizat în 1591, la ordinului domnului Petru Șchiopul, cu scopul de a identifica categoriile de contribuabili fiscali, înregistrează în ținutul Tigheci 2.480 țărani birnici (capi de familie), 325 țărani răzeși, 268 boieri, 88 de fețe bisericești și 50 vătași.[2] În 1621, sultanul Osman al II-lea a transformat târgul Reni și satele din jur într-o raia. Atacat încontinuu de tătarii bugeceni, ceea ce a mai rămas din ținutul Tigheciului a fost încorporat la mijlocul secolului al XVII-lea în ținutul Fălciu. La mijlocul secolului al XVIII-lea pe teritoriul fostului ținut al Tigheciului au fost create ținutul Codrului (la nord) și ținutul Greceni (la sud).[3] Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia