Zvi Yavetz

Zvi Yavetz צבי יעבץ
Date personale
Nume la naștere	צבי צוקר
Născut	26 aprilie 1925[2][3][4] Cernăuți, România
Decedat	7 ianuarie 2013 (87 de ani)[4] Tel Aviv, Israel
Cetățenie	Israel (14 mai 1948–)  România (–1942)
Ocupație	istoric al antichității clasice[*]​ cadru didactic universitar[*]​ istoric
Limbi vorbite	limba germană[5] limba engleză[5] limba latină limba greacă veche limba ebraică[6][5]
Activitate
Domeniu	ancient history[*][[ancient history (aspect of history and classics)|​]] antisemitism istorie[1]
Instituție	Universitatea din Tel Aviv Queens College[*][[Queens College (college in New York City)|​]]
Alma Mater	Universitatea Ebraică din Ierusalim
Conducător de doctorat	Cerikover, Viktor[*][[Cerikover, Viktor (istoric rus)|​]]
Premii	Premiul Israel (1990) honorary doctor of Ben-Gurion University[*][[honorary doctor of Ben-Gurion University |​]] Ehrendoktor der Ludwig-Maximilians-Universität München[*][[Ehrendoktor der Ludwig-Maximilians-Universität München |​]] (1997) honorary doctor of Osnabrück University[*][[honorary doctor of Osnabrück University |​]] (2001)
Modifică date / text

Zvi Yavetz (în ebraică צבי יעבץ; n. 26 aprilie 1925, Cernăuți, România – d. 7 ianuarie 2013, Tel Aviv, Israel) a fost un istoric israelian, profesor de istorie generală la Universitatea din Tel Aviv, care s-a distins prin cercetările sale în domeniul istoriei Romei antice, supraviețuitor al Holocaustului.

Biografie

Zvi Yavetz s-a născut în anul 1925 în orașul Cernăuți din Regatul României, sub numele de Hary Zucker. La vârsta de cinci ani s-a îmbolnăvit de poliomielită și, în aceeași perioadă, tatăl său s-a sinucis.[7] După declanșarea Războiului Germano-Sovietic în 1941, el a fost deportat în mai multe lagăre din Transnistria, alături de familia sa. Rudele sale, inclusiv mama lui, au fost ucise în Holocaust, dar el a putut fugi din țară în 1944.[8] A mers în Turcia și apoi a fost transferat în Cipru. În cele din urmă, a putut ajunge în Palestina aflată sub mandat britanic, în care s-a creat după scurt timp Statul Israel. Inițial, el a trăit într-un kibuț de pe valea Iordanului. Apoi a plecat la Ierusalim pentru a urma studii universitare de istorie.

În perioada studiilor universitare, Yavetz a lucrat ca profesor pentru copiii surdo-muți. El a obținut un masterat și un doctorat în istorie, limbi clasice și sociologie la Universitatea Ebraică din Ierusalim în 1950 și respectiv 1956.[9] A efectuat apoi studii postdoctorale la Universitatea din Londra și la Universitatea din Lund în 1960.

Yavetz a murit pe 7 ianuarie 2013. A fost înmormântat în cimitirul kibuțului Tel Yitzhak pe 10 ianuarie 2013.

Cariera academică și literară

După finalizarea doctoratului, Yavetz a fost unul dintre cei care au participat la înființarea Universității din Tel Aviv și este considerat unul dintre fondatorii universității. În 1956 a fost numit șeful catedrei de istorie generală și mai târziu decanul Facultății de științe umaniste din cadrul universității.

În 2008, Yavetz și-a publicat autobiografia intitulată Erinnerungen an Czernowitz. Wo Menschen und Bücher lebten. El a adoptat numele de familie al mamei sale, Yavetz, atunci când a aflat că toți membrii familiei sale au fost uciși în Holocaust.[10]

Premii

• Premiul Israel pentru științe umaniste (1990)[11]
• Doctor honoris causa al universităților din Beer Sheva, München și Osnabrück

Scrieri

• Caesar in der öffentlichen Meinung („Caesar. The Limits of a Charisma”). Droste Verlag, Düsseldorf 1979, ISBN 3-7700-0530-9
• Plebs and Princeps. Transaction Books, New Brunswick 1988, ISBN 0-88738-154-5 (Nachdr. d. Ausg. Oxford 1969)
• Slaves and Slavery in Ancient Rome. Neuaufl. Transaction Books, New Brunswick, N. J. 1991, ISBN 0-88738-128-6
• Tiberius and Caligula. Tel Aviv 1995
• Judenfeindschaft in der Antike. die Münchener Vorträge. Beck, München 1997, ISBN 3-406-42022-2
• Tiberius. Der traurige Kaiser. Biographie. dtv, München 2002, ISBN 3-423-30833-8
• Erinnerungen an Czernowitz. Wo Menschen und Bücher lebten. 2. durchgesehene Auflage, C. H. Beck, München 2008, ISBN 978-3-406-55747-7
• Kaiser Augustus. Eine Biographie („Augustus”). Rowohlt, Reinbek 2010, ISBN 978-3-498-07365-7

Note

1. Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022 
2. Zvi Yavetz, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
4. ^ „Tzvi Yavetz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 27 aprilie 2014 
5. ^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
6. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
7. Appelfeld, Aharon (5 martie 2008). „A city that was and is no longer”. Haaretz. Accesat în 25 ianuarie 2013.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
8. Aderet, Ofer (8 ianuarie 2013). „Distinguished Israeli historian Zvi Yavetz dies at 87”. Haaretz. Accesat în 25 ianuarie 2013.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
9. „Zwi Yavets”. ISRO. Accesat în 25 ianuarie 2013. 
10. Irad Malkin (1995). Leaders and Masses in the Roman World: Studies in Honor of Zvi Yavetz. BRILL. p. 5. ISBN 978-90-04-09917-3. Accesat în 25 ianuarie 2013.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
11. Brenner, Neri (8 ianuarie 2013). „Israel Prize laureate Prof. Zvi Yavetz dies”. Ynet News. Accesat în 25 ianuarie 2013.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)