A fost exponentul cel mai de seamă al naturalismului maghiar.
Opera sa reprezintă, în tonuri dure, directe, lumea satului și a târgoveților din micile așezări, în goana după înavuțire, acută analiză în scopul unei reînnoiri sociale.
În romanele și nuvelele sale, Móricz a descris cu o adânc simț psihologic lumea țăranilor, a păturii mijlocii și a micii nobilimi de la sat și din orășelele ungare, zbuciumată de conflicte și furtunoase crize sufletești. Opera sa a reprezentat un moment de cotitură semnificativă în evoluția literaturii maghiare.
A fost redactor și colaborator la periodicele Az újság și Nyugat și fondator al revistei Kelet népe.[5]
Biografie
În 1879, la Tiszacsécse se naște, la sfârșitul lunii iunie Móricz Zsigmond, fiul lui Móricz Bálint și al Elisabetei Pallagi. Familia Móricz ruinată, se mută în 1885 la Prügz. Móricz Zsigmond este înscris în 1890 la colegiul din Debrețin (Debrecen). Își continuă studiile la Sárospatak, în 1893, unde se mută familia sa. Se înscrie în 1899 la Facultatea de Teologie din Debrețin. Publică în Debreceni Ellenőr primul său articol, un studiu despre Arthur Schopenhauer.
În 1900, pleacă la Budapesta, unde își continuă activitatea ziaristică.
Din 1902 este profesor la gimnaziul din Kisújszállás. Începând cu 1903 colaborează la ziarul de curând înființat, Az újság (Ziarul).[5]
^ abcTabel cronologic; în volumul Zsigmond Móricz, Un om fericit, Editura Pentru Literatură, Biblioteca pentru toți, București 1964, traducere de Ion Chinezu, prefață de Mircea Tomuș
_%E2%80%93_crop.jpg)
