ZeciuialăZeciuiala (sinonim: dijmă) a fost un impozit anual egal cu a zecea parte din produsele obținute prin muncă proprie, care trebuia predat cuiva. Dijma era o dare feudală în natură care reprezintă a zecea parte din produsele principale, percepută de proprietarii feudali de la țăranii dependenți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. În Evul Mediu în Transilvania, această dijmă, care era plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili, purta denumirea de „decima”[1] (din latină decima pars cu sensul de „a zecea parte”). Alte sinonime pentru zeciuială sunt: azeace, azeciuire, madea[2], desetină[3]. Note
Vezi șiLegături externe
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
Portal di Ensiklopedia Dunia