Zece ore de vânătoare
Zece ore de vânătoare (franceză Dix heures en chasse) [1] este o nuvelă umoristică scrisă de Jules Verne în 1881 și publicată în Journal d'Amiens și Mémoires de l'Académie d'Amiens în 1882. În același an, o versiune remaniată a apărut în seria Călătorii extraordinare în continuarea romanului Raza verde. IntrigaJules Verne relatează peripețiile sale în cadrul primei sale partide de vânătoare la care a participat la invitația unui prieten. Prezentată pe un ton auto-ironic, evenimentul îl face părtaș pe autor la o serie de evenimente amuzante. În cursul partidei de vânătoare, Jules Verne reușește să doboare "o prepeliță sau un pui de potârniche", rănește un țăran și e nevoit să îi plătească despăgubiri, ciuruiește chipiul unui jandarm și, pentru a scăpa de amenda pe care acesta i-o dă pentru că vânează fără permis, se folosește de numele unui prieten care locuia la Paris. Capitolele povestiriiPovestirea are 11 capitole, fără titlu. Originea povestiriiÎnainte să apară în cele două publicații din Amiens și în colecția lui Hetzel, povestirea a fost citită de autor pe 18 decembrie 1881 în ședință publică la Académie des Sciences, des Lettres et des Arts d'Amiens.[2] Ilustrațiile au fost realizate de Gédéon Baril. Teme abordate în cadrul povestirii
Lista personajelor
Traduceri în limba română
NoteLegături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia