Yvonne Hasan

Yvonne Hasan
Date personale
Născută	12 ianuarie 1925[1]
Decedată	10 august 2016 (91 de ani)[1]
Căsătorită cu	Petre Solomon (din 1947)[1]
Copii	Alexandru Solomon[2]
Cetățenie	România
Etnie	evreii din România[*]​
Ocupație	pictoriță
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Facultatea de Filosofie a Universității din București[1]
Modifică date / text

Yvonne Hasan (n. 12 ianuarie 1925, București – d. 10 august 2016, București)[3][4] a fost o pictoriță, istoric de artă și profesor din România de origine evreiască.

Biografie

În 1940 Hasan a fost exclusă din sistemul de educație publică datorită restricțiilor impuse evreilor în perioada guvernului Antonescu. Între 1942-1945 studiază arta cu M.H. Maxy în regim privat și le cunoaște pe Alma Redlinger și Eva Cerbu.[3] După al doilea război mondial și-a continuat studiile în perioada 1945-1950 la Facultatea de Arte din București, cu Alexandru Ciucurencu. A urmat, în paralel, în perioada 1944-1947 cursurile Facultății de litere și filozofie, susținându-și licența în istoria artei și istoria filozofiei.[4]

Din 1956 până în 1982 a predat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în cadrul Catedrei de istorie a artei.[4] În 1975 și-a susținut doctoratul la aceeași instituție de învățământ cu o teză despre Paul Klee.[3][5]

A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici încă de la înființare.[4]

În 1947 s-a căsătorit cu Petre Solomon și în 1966 a avut un fiu, pe regizorul Alexandru Solomon.[6] Nina Cassian a fost o prietenă apropiată a familiei Hasan.[6]

Opera

În 1945 a debutat la Salonul Național de Grafică din București.[3] Ca pictoriță, Hasan a folosit în lucrările sale un colaj de elemente diverse: bucăți de lemn, ambalaje de săpun, plicuri de corespondență folosite, materiale textile rupte de timp. A realizat și unele lucrări sub formă de tapiserii în care stilul tradițional se îmbina cu forme expresioniste.[7][8]

Expoziții

A avut nouă expoziții personale la București (în 1956, 1962, 1968, 1975, 1979, 1984, 1992, 2000 și 2009), una la Tel Aviv (în 1985) precum și numeroase expoziții de grup.[4][5][8]

După moartea artistei, a fost organizată în 2019 la Muzeul Național de Artă Contemporană o expoziție curatoriată de Adrian Buga cu lucrările ei.[7] În 2020 expoziția a ajuns cu susținerea ICR la Roma.[9]

Publicații

În 1999 a publicat la Editura Meridiane volumul Paul Klee și arta modernă.[4][8]

A scris și editat cursuri, studii, articole de istoria artei. Parte din ele se află pe propriul site.[4]

Note

1. ^ https://www.scena9.ro/article/yvonne-hasan-artista-mnac  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/interviu-alexandru-solomon-regizor-cea-mai-mare-1950970.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ „Cine e Yvonne Hasan?”. Scena 9. Accesat în 5 februarie 2022. 
4. ^ „Propunere pentru editura Meridiane - Yvonne Hasan | brauner.ro”. brauner.ro de la Galeria DADA. Accesat în 5 februarie 2022. 
5. ^ Barcan, Luiza (2021). Năsui, Cosmin, ed. Yvonne Hasan, strălucită continuatoare a avandardei interbelice în contemporaneitate. Centenarul femeilor din arta românească. 3. Artistele uitate din România: cercetări și studii despre contribuția femeilor la istoria artei românești. PostModernism Museum Publishing House. p. 41-46. 
6. ^ Anca Vancu (15 iunie 2019). „INTERVIU Alexandru Solomon, regizor: „Cea mai mare rușine a mamei a fost că nu și-a dat demisia din PCR"”. adevarul.ro. Accesat în 5 februarie 2022. 
7. ^ „Muzeul Național de Artă Contemporană al României - YVONNE HASAN (1925 – 2016)”. www.mnac.ro. Accesat în 5 februarie 2022. 
8. ^ Cătălin Davidescu (2019). „Yvonne Hasan, polifonia ființei sale”. România literară. 34. 
9. „Expoziție de artă | YVONNE HASAN (1925 - 2016)”. www.icr.ro. Accesat în 5 februarie 2022.